DE DIANA EVANTIA BARCA / Foto: Tudor Codre

„Relația dintre comunitatea artistică și cea locală este mereu una sinceră, nepretențioasă – are la bază nevoia reciprocă de deschidere și comunicare. Cred că aici este esența tuturor inițiativelor, foarte dificile de cele mai multe ori, de a pune sau de a re-integra într-un circuit cultural diverse clădiri, locuri și inițiative. Acolo unde scopul este, întâi de toate, unul comercial, puternic axat pe câștig financiar, lucrurile se prăpădesc foarte rapid”, spune Lea Rasovszky, artista care a deschis anul acesta spațiul 1 MP de artă Gallery la Eforie Colorat. Lea este co-fondator al Atelierelor Malmaison, o inițiativă centrată pe susținerea comunității artistice prin accesibilizarea spațiilor de producție și prin expunere către comunitatea artistică locală. Un proiect care, în parte, prin obiectivele lui măcar, se apropie de misiunea hub-ului Eforie Colorat – o inițiativă de revitalizare locală prin cultură, derulată, la Eforie Sud, de Asociația Forumul Artelor Vizuale. Eforie Colorat – Grădina Cinemascop este un hub artist-run, care valorifică patrimoniul cultural și natural al orașului Eforie, promovând regenerarea urbană și dezvoltarea sustenabilă, prin artă, educație și implicare comunitară. În cuvinte simple, ambele demersuri imaginează spații frumoase și povești, lumi de confluență în care diverse entități creative pot rămâne într-un permanent dialog cu oamenii din vecini. Sau, mai pretențios spus, cu o comunitate locală.

Lea Rasovszky (n. 1986) trăiește și lucrează la București. A absolvit Universitatea de Arte București în 2008, secția Foto-Video, și în 2010 – masteratul acestui deprtament. În 2024, a terminat studiile doctorale ale departamentului de Istoria și Teoria Artei, Universitatea de Arte București, cu o teză despre desen și intesecția sa cu obiectul și instalația. Proiectele ei problematizează clișeele de gândire și valorile societății contemporane, față de care se plasează permanent critic. Totul este filtrat printr-un stil de desen ironic si direct, deseori combinat cu instalatii imersive, care implica privitorul pentru completarea contextului. Din anul 2016, este co-fondator al Asociatiei Maatka Phi, organizație ce urmărește implicarea în acțiuni sociale, educaționale și culturale, precum și în promovarea culturii și a artelor în general, cu un accent special pe arta contemporană.

Proiect expus la Eforie Sud: FLOWERS GROWING OUT OF MY CHEST

O incursiune la Marea Neagră, în orașul Eforie Sud – pe care puțini îl mai gândesc, probabil, așa cum ar trebui – adică grădina – cu o sută de ani de istorie – dintre ghiol și mare. Să zicem că în ultimele decade a fost privit mai degrabă ca „locul de familiști în care o persoană cool s-ar putea rătăci doar din întâmplare”. Cum ai regăsit acest loc și ce crezi despre eforturile sale de a se redefini găzduind comunități din industriile creative?

Recunosc că nu am mai mers pe litoralul românesc de vreo 12-13 ani, pentru că mă întristează ce se întâmplă și cât de puțină grijă și atenție li se oferă atât orașelor, cât și plajelor din România. Am ajuns în Eforie cu ceva emoții, știind totuși că în spatele acestei inițiative stau niște artiști foarte mișto. M-a surprins peste măsură ce am văzut. Ce se întâmplă în acest cinematograf, salvat de tăvălugul ruinării inevitabile specific tuturor clădirilor istorice, este magic, serios. Cred că șansa locurilor de genul ăsta stă doar în viziunea artiștilor și în capacitatea lor aproape inepuizabilă (deși vine cu un burnout foarte serios și cred că toți știm asta) de a imagina scenarii pozitive și de a schimba efectiv locurile, spre binele tuturor. Sper să aibă parte de tot sprijinul necesar pentru a-l face să crească și mai mult, după planurile lor — care, sigur, sunt exact ceea ce ne trebuie.

Ești implicată în inițiative care sprijină comunitățile artistice locale, fie prin crearea de spații de producție și expunere, fie prin stimularea colaborărilor între artiști. Un exemplu notabil este implicarea ta în Atelierele Malmaison din București, un spațiu care a funcționat ca un nucleu activ al scenei de artă contemporană, dar care s-a confruntat și cu numeroase provocări. ce crezi despre legătura dintre comunitatea artistică și comunitatea locală? Cum se pot intersecta cele două cu rezultate cât mai bune?

Relația dintre comunitatea artistică și cea locală este mereu una sinceră, nepretențioasă, o relație care are la bază nevoia reciprocă de deschidere și comunicare. Cred că aici este esența tuturor inițiativelor, foarte dificile de cele mai multe ori, de a pune sau de a re-integra într-un circuit cultural diverse clădiri, locuri și inițiative. Nu văd asta venind din altă parte decât din direcția artiștilor și a colectivelor artistice care înțeleg importanța reală a acestei relații.

Ideal ar fi dacă s-ar găsi soluții low-cost pentru ca toate părțile să câștige. Și aici mă refer la deschiderea unor proiecte majore ale administrațiilor locale, prin care diverse clădiri pe care le au în patrimoniu să fie concesionate pe termen lung către entități artistice de tot soiul. Cu atât se poate face primăvară, deseori. Am analizat în profunzime fenomenul ăsta trist al precarității din lumea culturală și pot afirma ferm că niște intenții serioase în sensul accesibilizării patrimoniului imobiliar ce ține de stat ar însemna o schimbare incredibilă și, deci implicit, un bun comun durabil și substanțial.

Este adevărată sau o simplă sloganistică această idee contemporană – cu o vechime deja de decade, dar modelată de ultimii ani – și anume că singura modalitate de dezvoltare a orașelor este pariul pe cultură? Prioritățile par altele acum. Rămâne un loc pentru artă? Se redefinește?

Este foarte adevărat și foarte ieftin pentru toți cei care suferă de ideea că nu e un moment bun să investim în asta. Fix acum trebuie, când totul cade în jurul nostru și moralul nostru începe să fie greu de recuperat. Cultura este multifațetată, vorbește cu și despre noi și ne oferă soluții neașteptate pentru multe probleme, care țin chiar și de buna funcționare a unui oraș — nu mai vorbim de situația estetică.

După cum am mai spus, cred că accesul la spații, la chirii mici sau chiar gratuite ar putea salva multe clădiri care ar deveni spații și platforme pentru arta de toate tipurile, pentru educație prin cultură, pentru lucruri care te fac să nu îți pierzi mințile în these horrible, horrible times.

Cum arată „lumea ta” în acest moment? Ce teme sau concepte te preocupă în mod special în această perioadă – fie în plan artistic, fie în plan personal? Ai vreo intuiție cu privire la direcțiile spre care se îndreaptă lumea (ta) sau zona artei în general?

În acest moment, îmi roiește capul de sentimente și gânduri destul de apăsătoare. Observ că mă afectează foarte tare situația politică globală și locală, nedreptatea la care asistăm și nerușinarea unora de a ne spune în față că, de fapt, nu vedem bine, că genocidul nu e genocid, că abuzurile nu sunt abuzuri etc. Nu ajută nici faptul că momentan nu am atelier și că, între căutări eșuate, prin anunțuri imobiliare, stau mai mult decât trebuie cu ochii și mintea la știri.

Îmi doresc mai mult ca oricând stabilitate și predictibilitate în activitatea mea, caut acel loc din care să nu mai plec și care să fie medicament în fața tuturor acestor lucruri. Un loc în care pot fi singură să procesez, să scriu, să desenez și să scot din mine toate aceste reziduuri toxice care se adună.

Nu am predicții sau mă abțin din a le face, pentru că viziunea mea, după cum se poate vedea, nu este una tocmai optimistă în acest moment. Așa că prefer să iau fiecare zi așa cum este, să mă concentrez atât cât pot pe micile străluciri de bine și să lucrez activ la a-mi duce planurile la bun sfârșit, pentru că știu că din ele va ieși un bine mai măricel, mai incluziv.

Lucrarea pe care ai expus-o la Eforie are un personaj extrem de carismatic și interesant. Care e povestea lui?

Lucrarea face parte din seria Flowers Growing Out Of My Chest, expusă în 2021 la Galeria Mobius și este un proiect despre libertatea de a fi sălbatic, de a te lăsa în transa dulce și complexă a muzicii, de a te dezbrăca de învelișurile sociale constrângătoare. M-am gândit la perioada care a urmat imediat după facultate, când totul era nou și intens, muzica ne ghida pe toți, regulile erau puține și apăreau constant case bizare unde puteai petrece cu alte creaturi ca și tine. Seria cuprinde 5 busturi ceramice, 8 desene de mari dimensiuni și o căsuță-obiect din care vine toată forța, ca să zic așa ☺ Povestea pe larg și mai multe imagini pot fi văzute pe pagina mea www.learasovszky.fun

Expoziția „Flowers Growing Out of my Chest” a fost expusă la 1MP Gallery (în spațiul reconfigurat al casei de bilete a Grădinii Cinemascop din Eforie Sud). Dincolo de delicatețea unui text curatorial, ar putea îngloba o parte din tote aceste idei?

Da, cu siguranță. Cred că ideea de libertate prin dans și cu ajutorul muzicii este una eternă, sună cheesy, dar chiar simt că este așa. Oriunde ar fi expusă, seria sau o părticică din ea, sper că mesajul ajunge acolo, în sufletele noastre, unde sper că se mai dă ocazional câte un rave, mic sau poate chiar mediu.