Kadna Anda este designer grafic și ilustratoare. Cu background în design și publicitate, ilustrațiile sale se construiesc în jurul sensibilității și a muncii și vietii sale de creative designer. În 2019, a absolvit un master în Graphic Communication Design la Central Saint Martins, University of the Arts London, instituție recunoscută pentru excelența în domeniul artelor vizuale.

Cum e să fii ilustrator în Londra în 2025? Este un oraș care oferă oportunități reale sau vine și cu multe obstacole?

Absolut, Londra oferă multe oportunități pe plan profesional dar ele vin alături de diverse provocări. Este visul oricărui ilustrator să colaboreze cu publicații renumite sau branduri internaționale iar Londra îți poate oferi asta. Cel mai mult îmi place că Londra găzduiește numeroase evenimente, meetups, workshops și târguri la care poți participa și unde poți cunoaște editori, agenți și alți ilustratori. Totodată, este o piață extrem de competitivă, cu mulți creativi talentați care se luptă pentru aceleași oportunități. Clienții au așteptări ridicate, ceea ce pune presiune pe creativi să-și dezvolte un stil personal bine conturat și o prezență online cât mai consistentă. Londra oferă multe oportunități, mai ales în 2025, dar este un oraș costisitor și solicitant, care cere o sursă constantă de energie și adaptabilitate.

Ai o comunitate artistică în jurul tău? Cât de important e pentru tine să faci parte dintr-o rețea de creatori?

Pentru mine este esențial să fac parte dintr-o comunitate creativă. Este o sursă constantă de inspirație, susținere emoțională și informații practice. Comunitatea te ajută să înveți lucruri importante despre supraviețuirea artistică, cum să stabilești un buget corect pentru un proiect, cum să abordezi clienții, sau chiar de ce clienți să te ferești. Încă de la începutul carierei mele de ilustrator, am fost atentă la ce se întâmplă în jurul meu și am căutat să fac parte activ dintr-o rețea care protejează și valorizează munca creativă. E o formă de solidaritate profesională și umană.

Ce diferențe ai simțit între scena artistică londoneză și alte locuri unde ai expus sau lucrat?

Diferențele dintre scenele artistice pornesc de la mentalitate și oportunități de finanțare, până la tipurile de artă promovate și modul în care artiștii trăiesc. Din observațiile mele personale, în Londra, scena artistică este influențată puternic de marile galerii și accentul cade pe arta cu mesaje și statementuri puternice. În Berlin, predomină arta experimentală, mai liberă și provocatoare. În România încă se simte o tensiune între arta tradițională, adesea conservatoare și cea contemporană sau conceptuală. Ca ilustrator, simt aceste diferențe dar nu mă afectează atât de direct, mai ales că îmi doresc și lupt să îmi păstrez autenticitatea indiferent de scena artistică. Partea pozitivă pe care o aduce acest dinamism dintre scene artistice este că oferă posibilitatea artiștilor să exploreze și să găsească surse de inspirație în mod constant.

În lucrările tale apar adesea personaje stilizate cu simboluri discrete (fructe, flori, obiecte tradiționale). Ce simboluri folosești și ce spun ele despre identitatea culturală românească?

Simt că lucrările mele devin cu adevărat complete atunci când integrez simboluri sau patternuri românești, elemente familiare mie, din copilărie, din casa bunicilor sau a părinților. Mă inspir mult din cultura românească, dar nu am un catalog fix de simboluri. Îmi place să fac research, să descopăr elemente noi, iar fiecare simbol sau textură e ales în funcție de emoția transmisă de lucrare. Redau adesea tactilitatea covoarelor țesute, inserez detalii într-un mod subtil, creez straturi de povești prin simboluri și texturi. Este felul meu de a onora rădăcinile și de a le integra în prezent.

Când explorezi lucrări personale („Who am I?” series), cum funcționează procesul pornești de la o amintire, o schiță spontană, o fotografie, un sentiment? Ce descoperi despre tine lucrând la aceste ilustrații?

Seria Who am I? pornește din amintiri personale, în special din copilărie, pe care le-am adus în prezent și le-am reinterpretat în viața mea de adult. În ultimul an de masterat, în Londra, mi-am dedicat lucrarea de disertație orașului meu natal, Suceava. A fost momentul în care am privit retrospectiv către cultura mea și mi-am pus întrebarea: Cine sunt eu, de fapt? A fost un proces profund, de introspecție și asumare. Inspirația vine din interior, dintr-o nevoie de a accepta trecutul și de a-l reinterpreta. De fiecare dată când finalizez o lucrare din această serie, simt că mă redescopăr.

Te-ai simțit vreodată presată să „traduci” simbolurile sau sensibilitatea est-europeană pentru un public occidental? Cum te raportezi la asta?

Nu simt o presiune, ci mai degrabă o curiozitate din partea publicului occidental. Îmi place să le pot arăta cultura românească prin prisma felului meu de a vedea lumea. Mă bucur când oamenii sunt interesați de povestea din spatele unei ilustrații. Același lucru îl observ și în România, unde oamenii recunosc simbolurile sau mă întreabă ce înseamnă anumite elemente. Reacțiile acestea mă bucură și îmi confirmă că munca mea rezonează cu oamenii, indiferent de loc.

La ce proiecte mai lucrezi? Dă-ne un spoiler!

Pe lângă proiectele de tip commission care sunt în desfășurare, încerc să îmi aloc mai mult timp pentru creații personale. În prezent, lucrez activ la transpunerea ilustrațiilor mele în tehnici tradiționale, ulei, pastel, creioane, pânză sau hârtie. Este o provocare care necesită timp, răbdare și o stare de prezență. Este o direcție importantă pentru mine, mai ales că îmi doresc să explorez procesul creativ și în afara mediului digital. Simt nevoia unei reconectări cu mediul tradițional și cu ritmul lent al lucrului manual.