Articol de Alexia Oancea 

Printr-un flux cromatic generos se nasc siluete vegetale unduitoare, structuri organice care se desfășoară printr-o dinamică lentă, aproape contemplativă, sugerând un teritoriu al introspecției în care imaginarul vegetal devine pretext pentru explorarea sensibilității și a memoriei afective. Formele cresc, se ramifică și respiră într-o pulsație vibrantă, plină de culoare. Această atmosferă se regăsește în expoziția (IN) garden (SIDE) a artistei Cătălina-Maria Doțiu, curatoriată de Miruna Robescu și găzduită de Galeria Park. Acolo, spațiul expozițional se transformă într-o cartografie a sensibilității, în care privitorul este invitat să pășească nu doar ca observator, ci ca participant la o experiență senzorială și meditativă. Aici, vegetația nu mai aparține strict naturii, ci devine un limbaj vizual al emoției, un teritoriu în care culoarea, linia și ritmul compozițional construiesc o hartă a stărilor afective. Florile, antrenate într-o aparentă spontaneitate, devin purtătoare ale unei simbolistici latente, înrădăcinate în straturi temporale care continuă să respire și în prezent, unde fragilitatea vegetalului capătă valențe de semn și amintiri bine conservate. Această proliferare organică este susținută de o cromatică pastelată, delicată și luminoasă, care conferă compozițiilor o atmosferă calmă, în timp ce structurile fluide ale formelor vegetale construiesc un echilibru vizual subtil, unde gestul liber și armonia plastică coexistă într-un dialog vizual iar fiecare formă respiră prin prezența celeilalte.

Planta reprezintă, în practica artistei, un vector al subiectivității — o emoție condensată care declanșează nașterea unei creații profund introspective. În această abordare, floarea, ca leitmotiv, își afirmă importanța în tradiția modernă și contemporană, având ca repere conceptuale pe Georgia O’Keeffe și Yayoi Kusama. La O’Keeffe, aceasta transcende simpla reprezentare botanică, funcționând ca un simbol al spațiului perceptiv intim și al rezonanței afective, fiecare petală devenind o experiență senzorială, o fereastră spre universul interior al artistei. În contrast, în reprezentările lui Kusama, motivul floral se multiplică până la saturație, constituind un câmp vizual în expansiune, unde formele se ramifică și se reiterează, iar identitatea se dizolvă într-o dinamică a ritmurilor organice. Lucrările operează într-un registru de ambiguitate între figurativ și abstract, unde elementele par să sugereze structuri fluide fără a se stabiliza într-o reprezentare clară, strategie caracteristică practicii lui Willem de Kooning, adept al gestualității picturale, manieră pe care o regăsim și în tușele vibrante ale Cătălinei.

Majoritatea lucrărilor sunt dominate de o paletă cromatică în care se regăsesc pasteluri blânde de roz și galben, completate de un albastru adânc ce oferă spațialitate, profunzime și mister compoziției. Imaginea nu se fixează într-o reprezentare clară, ci rămâne într-un stadiu de transformare, unde gestul pictural devine principalul agent al formării impactului vizual. Linia apare ca o intervenție subtilă, dar esențială, desenând ramificații fragile care traversează spațiul pânzei. Aceste trasee grafice evocă ramuri, tulpini sau structuri vegetale efemere, organizând spațiul și introducând privitorul într-o dimensiune organică ce leagă atmosfera difuză a fundalului de densitatea materiei picturale. Urmele verticale și scurgerile de culoare amplifică această impresie de instabilitate, sugerând un timp al picturii încă activ, în care suprafața rămâne deschisă transformării.

Lucrarea Untitled 1 se construiește ca un ansamblu pictural în care materia, amprenta lăsată de tușă și nuanța coexistă într-un echilibru sensibil, generând o compoziție dinamică. Întreaga structură este articulată în jurul unei diagonale dominante, care traversează suprafața și conduce privirea printr-un flux vizual continuu. Această direcție compozițională creează tensiune și mișcare, organizând relația dintre zonele cromatice și masele picturale într-un ritm fluid, aproape respirator. În partea superioară, intervențiile fragile sugerează o structură vegetală și introduc un contrapunct grafic delicat în raport cu densitatea cromatică din zona centrală și inferioară. Astfel, compoziția se dezvoltă ca un organism viu în care liniile, petele de culoare și transparențele se află într-o simbioză plastică. Spațiul este tratat într-o manieră stratificată, unde formele nu sunt strict delimitate, ci par să se nască unele din altele. Limitele dintre figurativ și abstract devin permeabile, iar obiectul și fundalul intră într-un dialog continuu. Această contopire a planurilor creează impresia unui spațiu viu, în care materia picturală se transformă constant, asemenea unui ecosistem vizual în perpetuă devenire.

Pe de altă parte, lucrarea Untitled 2 pare să continue acest discurs vizual într-o atmosferă mai fluidă, mai interiorizată, unde mișcarea devine circulară și aproape meditativă. Întregul câmp vizual este construit printr-o mișcare circulară și spiralată, care atrage privirea spre zona centrală și apoi o eliberează către margini, generând un ritm calm, dar dinamic. Spațiul este dominat de o paletă cromatică rece, alcătuită din nuanțe de albastru, turcoaz și verde desaturat, care creează o atmosferă aproape subacvatică. În interiorul acestei dominante cromatice apar accente calde și luminoase – tonuri de roz, roșu sau galben acid – care funcționează ca puncte de intensitate vizuală.

În contrast, se află creația Untitled 3 care propune o experiență vizuală construită în jurul unui un câmp cromatic articulat prin tonalități de roz, formând un întreg registru ce devine principalul instrument de secționare a spațiului pictural. De la tonuri saturate de magenta până la rozuri deschise, paleta creează o atmosferă densă, imersivă, în timp ce intervențiile grafice se transformă în trasee ce ne introduc într-o dimensiune ritmică, creând vibrații discrete.

În ansamblu, expoziția (IN) garden (SIDE) configurează un teritoriu plastic în care natura este transpusă din registrul descriptiv în cel al experienței perceptive.

Structurile vegetale nu sunt tratate ca simple elemente figurative, ci ca unități plastice vii, capabile să genereze ritm, respirație și tensiune vizuală. Prin suprapuneri cromatice subtile, transparențe și gesturi picturale fluide, artista construiește un spațiu în care imaginea pare să se nască și să se transforme continuu, asemenea unui ecosistem vizual în permanentă regenerare.

Universul pictural al artistei Cătălina Maria Doțiu este un loc al contemplării, în care formele cresc, se întâlnesc și se dizolvă într-o continuitate organică, sugerând că imaginarul vegetal nu este doar un motiv estetic, ci un limbaj prin care aceasta explorează fragilitatea, persistența și capacitatea memoriei de a se regenera.