Lucrările pornesc dintr-un proces continuu de introspecție. Experiențele personale, trecute prin memorie și reflecție, își găsesc corespondențele în metafore vizuale. Corpul, mâna, obiectele din spațiul domestic, obiectele personale și elementele vegetale alcătuiesc un vocabular prin care experiențele și transformările interioare capătă o existență vizibilă.

Descopăr lumea cu mâinile mele. În același gest mă descopăr pe mine. Lucrurile iau forma pe care le-o imprim, iar forma lor rămâne în mine. Fiecare contact, fiecare relație și fiecare experiență lasă un reziduu, o urmă de memorie care se adaugă celorlalte și participă, treptat, la ceea ce devin. În același timp, și eu las în urma mea un fragment din ceea ce sunt.

Everything I Touch, Touches Me vorbește astfel despre acumulare și transformare: despre felul în care devenim suma lucrurilor cu care intrăm în contact și despre urmele, uneori aproape imperceptibile, pe care le lăsăm la rândul nostru în lume.