Expoziția „Mother Tongue(s)”, curatoriată de Ianula Darlaiane, se desfășoară în perioada 22 august – 14 septembrie 2025 la Calciu space, situat în Casa Presei Libere, clădirea A2, etajul 3, București. Proiectul reunește artiștii Beatrice Arzoiu, Petru Cruceru, Anca Enache, Luca Florian, Ioana Gemănar și Dimitrie Luca Gora, propunând un cadru de reflecție asupra relației dintre limbă, identitate și memorie, printr-o diversitate de practici artistice și perspective individuale.

Dacă identitatea ar fi un punct fix, atunci ar rezista neatinsă de limbă, de copilărie, de locurile prin care trecem; dar pentru curatoarea Ianula Darlaiane, ea se lasă traversată de toate acestea, devenind un traseu fragmentat. În felul acesta, sinele nu este o certitudine, ci o succesiune de versiuni, fiecare născută din întâlniri, rupturi și alegeri. Cuvintele pe care le moștenim, tăcerile pe care le cultivăm sau gesturile mărunte pe care le repetăm modelează, fiecare, câte o fațetă a noastră. O sumedenie de factori poate schimba traiectoria sinelui, transformându-l într-un proces continuu de formare. În acest context, arta oferă un cadru în care experiențele pot fi articulate dincolo de limbaj și convenții.

În acest sens, instalația „Soap Poems (Aquamarine Pain…aux Chocolat!)” a Ioanei Gemănar, inspirată de tăcerea și fragilitatea personajului shakespearian – Ophelia -, explorează comunicarea nonverbală prin obiecte încărcate de memorie – săpun de casă, panglici și relicve ale copilăriei. Prin această intervenție, Ioana Gemănar transformă gesturile și materialitatea cotidiană în vehicule ale afectivității, punând în evidență  modul în care identitatea și experiența emoțională pot exista prin non-verbal.

În timp ce Ioana Gemănar explorează comunicarea nonverbală și memoria afectivă prin obiecte încărcate de amintiri din copilărie, lucrările Anca Enache continuă reflecția asupra identității printr-un echilibru între intimitate și comentariu social. Placa ceramică „Lucky Tooth”, inspirată de ideea ritualului, evocă bucuria și mirarea gesturilor naive, oferind privitorului un moment de joacă și reverie. În paralel, seria de autoportrete, în care capul artistei este ascuns de o perdea, funcționează ca o pauză de la tot ce se petrece în jur, un spațiu de retragere și poate chiar de reflecție, criticând totodată presiunile capitalismului care transformă corpul și imaginea în obiecte de consum.

Lucrările artistei Beatrice Arzoiu se concentrează asupra introspecției și asupra modului în care identitatea se construiește prin reflecția către propriile gânduri. Teoremele și parabolele ei vizuale funcționează ca mici memento-uri ale experiențelor de zi cu zi, marcând raportul dintre acceptarea și refuzul sinelui. Prin aceste intervenții, artista transformă introspecția în imagini palpabile. Această explorare a introspecției și a dialogului interior lasă loc unei reflecții mai ample asupra identității, acolo unde sinele se vede pus la încercare de forțe și experiențe care îi testează limitele.

Formând un contrast puternic de viziune față de lucrările precedente, Petru Cruceru explorează modul în care identitatea se transformă sub impactul tragicului. Prin confruntarea cu traumele și efectele experiențelor extreme, lucrările sale evidențiază modul în care sinele se redefinește și cum evenimentele limită pot modifica  relația noastră cu trecutul și cu noi înșine.

imaginea poate fi idealizată sau distorsionată în funcție de privitor, ilustrând subiectivitatea experienței estetice – lucru realizat de Luca Florian prin lucrarea „Idol” – unde reinterpretarea unei statui antice devine un teren de explorare a perspectivei. Artistul contrabalansează această viziune asupra identității prin lucrările „Fog memory”. Aici sunt captate fragmente de amintire, blurate, evocând caracterul neconturat al unui gând indepărtat. Prin aceste lucrări, Florian aduce în discuție modul în care percepția și memoria influențează felul în care înțelegem cine suntem și de unde venim, fără a oferi răspunsuri definitive.

Această explorare a originii ce schimbă sinele este prezentă și prin lucrarea lui  Dimitrie Luca Gora ce reflectă modul în care trecutul recent, în special experiența social-comunistă, continuă să influențeze memoria colectivă și identitatea prezentă. „Margareta Socialista”, un teanc de farfurii emailate, transformate într-un mic altar, devine un simbol al continuității și acceptării trecutului. În acest context, margareta joacă rolul regenerării/renașterii, sugerând cum caracterul trecutului definește sau nu prezentul.

Întregul concept al identității și al memoriei este întregit de intervenția curatoarei, Ianula Darlaiane, care aduce în expoziție propria reflecție personală asupra unor obiecte, evenimente, trăiri ce marchează devenirea. Costumul tradițional aromân, devine un simbol al legăturii cu trecutul și al moștenirii familiale. Limba aromână, evocă atât fragilitatea transmisiei culturale, cât și legătura profundă cu identitatea sa. Prin această prezență curatoarea evidențiază că identitatea se construiește nu doar prin reflecție, ci și prin obiecte, gesturi și tradiții care însoțesc drumul fiecăruia spre sine.