„Refacerea” este cea mai recentâ expoziție a Victoriei Zidaru, o artistă română a cărei practică de patru decenii explorează ritualul și spiritualitatea prin materiale naturale. Titlul semnalează atât un gest, cât și o metodă: o practică rezilientă de refacere, în care fracturile devin spații de reînnoire și continuitate. Fiecare element: plante, textile țesute manual și cuvinte inscripționate, sunt deliberat gândite, iar componentele olfactive sunt integrate pentru a intensifica prezența și atenția, modelând o experiență senzorială complet întruchipată.

Instalația se desfășoară ca un organism viu. Coloane înalte de fân—unele de peste șapte metri—se ridică prin spațiu, acționând ca niște conducte de energie, în timp ce altele sunt împletite în forme sculpturale. Ierburile eliberează parfumuri delicate; cuvintele inscripționate rezonează ca niște mantre. Contrastul dintre albul pânzei țesute manual și tonurile mai închise ale fânului subliniază puterea vizuală și haptică a texturilor juxtapuse și a grosimilor variabile ale țesăturii. Structura, greutatea și ritmul ies în evidență din controlul meticulos al materialelor, producând un echilibru și o frumusețe arhetipală care guvernează spațiul.

Pentru Zidaru, reziliența este o practică: transformarea constrângerilor—materiale, sociale și personale—în forme structurate și semnificative. Născută în Liteni, Bucovina, și marcată de întemnițarea politică a tatălui ei sub comunism la sfârșitul anilor cincizeci, ea și-a format o apreciere timpurie pentru plante și lumea „naturală” ca mijloc de a găsi alinare și ca mediu de contemplare. Această relație a evoluat într-un vocabular simbolic al vindecării, în care ierburile, textilele și mirosurile sunt ritualizate prin acte de țesere, legare, inscripționare și eliberare de urme olfactive. Practica ei se inspiră în egală măsură din tradițiile rituale ale Bucovinei și din teologia mistică creștină, viriditas lui Hildegard of Bingen, forța înverzitoare a vitalității divine, și Hortus Deliciarum al Herradei de Landsberg, unde imaginile botanice întruchipează înțelepciunea și interconexiunea. În acest cadru, salvie și fenicul acționează ca purificatori, pânza țesută manual devine un vas al continuității, legând tradițiile trecute de practica prezentă, iar cuvintele inscripționate stabilesc ritm și atenție. Reziliența apare ca un proces de îngrijire, repetiție și transformare, în care vulnerabilitatea este reorganizată în rezistență.

Pe fundalul crizelor umanitare, destrămării ecologice și înstrăinărilor vitezei tehnologice, reziliența apare ca o întrebare presantă și nesoluționată: cum ne reorganizăm și rezistăm? În momentele de ruptură, modelele de memorie comună și structurile simbolice reapar la suprafață, oferind cadre prin care atât sinele, cât și comunitatea pot găsi orientare. Reziliența este astfel inseparabilă de rețelele relaționale în care este pusă în practică, nu doar o strategie personală, ci un proces încorporat în ritualuri, ritmuri și conștiința unui colectiv mai larg.

Refacerea se bazează pe acest continuum simbolic. Rezonând cu cosmologiile indigene, spiritualitatea orientală și misticismul creștin, lucrarea angajează arhetipuri ale vindecării nu ca metafore, ci ca forțe active. Ierburile curăță și recalibrează; pânza țesută manual întruchipează continuitatea, legând tradițiile trecute de practica prezentă; cuvintele inscripționate creează cadență și atenție. Sacrul nu este nici distant, nici abstract, ci material, întruchipat și împărtășit. Mai degrabă decât să ofere rezoluții, lucrarea Victoriei Zidaru ne lasă cu o provocare: dacă pentru artistă reziliența nu este doar o tehnică de supraviețuire, ci mai degrabă inseparabilă de consolările spiritului, atunci unde și cum poate fi cultivată în fracturile vieții contemporane?

Colaborarea este centrală în expoziție: elementele țesute au fost create împreună cu femeile din Liteni, în timp ce lucrări comisionate de Tudor Cucu (film) și Călin Topa (instalație sonoră) sunt integrate ca componente esențiale. Proiectul participativ Donează un Cuvânt invită publicul să contribuie cu cuvinte care devin parte a instalației în sine.”

– Adina Drinceanu

Victoria Zidaru (n. 1956, Liteni, România) este o artistă română renumită pentru instalațiile sale imersive și abordarea multisenzorială a artei contemporane. Practica ei cuprinde instalații, performanțuri și colaborări cu coreografi, muzicieni și cineaști, adesea angajând comunități vulnerabile. De-a lungul a patru decenii, ea a dezvoltat un limbaj vizual distinct care integrează plante, tehnici de țesere, parfumuri, cuvinte inscripționate și practici rituale pentru a explora dialogul simbolic dintre individ, natură și comunitate. În 2016, a co-fondat Ferma de Arte în Liteni, un hub artistic care conectează arta, natura și comunitatea, inspirat de experiența ei anterioară într-o comunitate religioasă (1987–2006).

Proiectele recente includ ReFACEREA, curatoriat de Adina Drinceanu, Galeria Nicodim, București (2025–2026); Victoria Zilei, Muzeul MARE, București (2024–2025); Lingua Ignota, Istituto della Pietà și Archivi della Misericordia, Veneția (2024); Ziua Întâi, Muzeul Național de Artă Contemporană, București (2023–2024); Felix Anima, Palazzo Ca’ Da Mosto, Veneția (2022) și Hortus Deliciarum 3, Institutul Cultural Român, Veneția (2019). Lucrările ei au fost prezentate în numeroase expoziții solo și de grup în România, Italia și Europa, inclusiv în Veneția, Viena, Timișoara și Seoul.