Lucrările Marilenei Zahiu reprezintă o explorare vizuală a complexității feminității, o incursiune delicată și, totodată, puternică între forța expresiei și vulnerabilitate. Artista reușește să creeze o conexiune profundă între figurativ și abstract, un echilibru subtil care permite fiecărei dimensiuni să se manifeste plenar. În lucrările sale, figurativul oferă un punct de ancorare, o prezență umană recognoscibilă ce invită la introspecție, în timp ce abstractul deschide uși către interpretări multiple. Această simbioză între real și aluziv nu doar că păstrează intensitatea expresivității artistice, ci o amplifică într-un mod subtil și complex, cultivând o estetică ce transcende granițele percepției imediate. Astfel, arta devine un spațiu polisemantic, unde dialogul dintre formele recognoscibile și accentele abstracte deschide o dimensiune unde ambele coexistă.

Fragmentarea zonelor picturale generează o estetică a discontinuității deliberate, conferind lucrărilor o dinamică vizuală care transcende simpla compoziție. În această cheie de lectură, fragmentarea capătă valențe simbolice profunde, transformându-se dintr-o simplă tehnică vizuală într-o metaforă complexă a sinelui feminin. Astfel, în acest sens, fiecare secțiune sau delimitare cromatică reflectă o parte dintr-un întreg alcătuit din amintiri sedimentate, emoții, speranțe fragile și regăsiri luminoase. În lucrările Marilenei Zahiu, tehnica picturală se distinge printr-o îmbinare subtilă între delicatețea tușei de pensulă și densitatea texturilor create cu ajutorul cuțitului. În anumite zone, linii clare și fluide sunt trasate cu o atenție deosebită, conferind lucrărilor o fluiditate distinctă, în contrast cu regiunile în care vopseaua este aplicată în straturi groase, generând o textură pronunțată.

Feminitatea este aici mai mult decât o temă; este un manifest vizual. Corpurile feminine, departe de idealizările clasice, sunt prezentate într-o manieră brută, dar profund umană. În acest context atmosfera introspectivă sugerată de personaje, nu slăbește forța expresivă a compoziției, ci o potențează. Pe de altă parte, combinația dintre figurativ și abstract funcționează ca un dialog continuu între realitate și percepție. Contururile ferme ale siluetelor sunt adesea juxtapuse cu forme abstracte și culori puternice, creând un ritm vizual aparte.

Din punct de vedere cromatic, alternanța dintre zonele saturate și zonele acromate regăsite în lucrările Marilenei Zahiu, crează o dinamică invers proporțională cu staticitatea personajelor. Astfel zonele de alb și negru joacă rolul unor pauze acromate în timp ce zonele de gri devin un limbaj al nuanțelor delicate, care mediează între tăcerea introspectivă și expresivitatea vizuală. Personajele Marilenei Zahiu sun reprezentate adesea prin aceste nuanțe de gri, o alegere cromatică profund semnificativă, ce sugerează nu doar neutralitate, ci și o stare de distanțare emoțională. Această abordare sugerează o experiență de efemeritate, ca și cum personajele ar fi capturate într-un moment de introspecție sau reflecție, izolate de tumultul din jurul lor – saturația.

Marilena Zahiu nu furnizează răspunsuri definitive, ci mai curând sparge convențiile prin intermediul picturilor sale, care se conturează ca întrebări deschise despre identitate, corp și locul pe care acesta îl ocupă în lume. Expoziția sa este o explorare profundă a dinamicii fragilității și puterii feminine, evidențiind modul în care aceste dimensiuni, aparent contrastante, interacționează și se completează reciproc.