Articol scris de Victoria- Gabriela CĂLINESCU în cadrul concursului Propagarta X Diploma Show

Comunitatea Să fiți cuminți a propus, în perioada 5-15 iunie 2025, a cincea ediție Fiți cu-Minți Creative Fest București, menită să aducă în prim plan impulsiunile artei performative, artelor vizuale în tehnică mixtă și atelierelor creative.

Într-o epocă în care suntem sensibilizați de climatul politic, de ascensiunea inteligenței artificiale și de anxietățile în fața calamităților contemporane, arta se revendică prin forța sa perpetuă de îmbogățire a propriilor mijloace. Reunind 35 de artiști, emergenți sau deja consacrați pe scena artei, expoziția Post-Utopia: Tensions between narrative & form aduce o viziune proaspătă, interdisciplinară, atent îngrijită de curatorii Daniel Loagăr, Oana Dragomir și Raluca Neagoe.

Vernisajul expoziției organizate la Pavilionul Goethe a fost animat de momente de dans contemporan în coregrafia Oanei Kuzmanovski, un schimb organic-anorganic de mișcări fluide, măști și jocuri de lumini. În continuare, Alina Dumitrescu a interpretat „ I will cry for the rest of the world”, transmițând emoții viscerale prin performance poetry. Muzica a revitalizat pulsul expoziției, Andrei Stan și Marisenta aducând în fața privitorilor ritmuri eclectice și energice.

Expoziția impresionează prin dispunerea kaleidoscopică a lucrărilor, în care materia evadează din propria matcă pentru a se revărsa asupra privitorului. Fie că vorbim de reflexia stridentă a instalațiilor neon, de mozaicul tematic al unui colaj ( Problema celor 3 puncte, de Andra Victoria Popescu ) , sau de culorile ce străpung la propriu mediul înconjurător  ( Excess, de Ingrid Juncanariu ), fiecare piesă de artă urmărește, într-un mod subiectiv, deconstrucția sinelui ca parte a conștientizării realității distopice în care trăim.

Substanța expoziției se revendică printr-un dialog discret al lucrărilor: sub instalația neon THE FUTURE IS BEHIND A PAYWALL ( Livia Marinescu), o figură monocromă, pansivă și elegantă, parcă privește prin rama tabloului scrisul roșu intens de deasupra sa, scrumul țigării din mână căzând în așteptarea unui moment care să spargă monotonia mundanului ( Waiting for instructions, de Andrei Stan ).

Instalația neon intitulată Aisinc a fost concepută de Daniel Loagăr pentru a retrasa experiența umană contemporană: existența noastră nu se definește prin rațiunea gândirii, ci prin lentila unei realități în derivă: I Sink Therefore I AM. Atât lucrarea sa, cât și creațiile celorlalți artiști impresionează prin redarea senzației de conștiință în putrefacție, în care simțurile se estompează, iar creativitatea izbucnește din supraviețuire.

Expoziția problematizează și efectele acțiunilor umane asupra lumii în care trăim, abordând teme precum poluarea excesivă, exploatarea consumerismului, revoluția sci-fi. Tehnicile mixte individualizează acest spațiu creativ, în care sculpturi scheletice, precum cea creată de Denis Nanciu, intitulată Tot ce ating se sparge, sunt confecționate din alamă, sticlă sau sârmă, regăsind în materia lor fragilitate și forță deopotrivă.

Poate un tablou la care mă reîntorc este The Spine of the Valley, de Anna-Mária Szabó. Este ceva foarte brutal, în același timp delicat în peisaj: miriapodele din prim-plan nu par conștiente de dezastrul cauzat, sunt gata să se târâie în continuare în altă parte, să plece, însă casele aruncate de pe marginea văilor nu se pot ridica la loc. Asocierea dintre șira spinării și artropode depășește câmpul vizual, reflectând distrugerea spațiului idilic de o calamitate neașteptată.

Expoziția Post-Utopia chestionează limitele mijloacelor prin care forma de reprezentare poate ambiguiza firul conductor al unei opere de artă și vice-versa. Artiștii exprimă modul în care se confruntă cu nonsensul cotidian și îl interiorizează, invitând totodată publicul să aprecieze arta în forma sa veritabilă și personală, ce nu are nevoie de explicații sau reguli. Într-un moment în care inteligența artificială invadează orice ramură a societății, demersul artistic prezentat reconfigurează felul în care ne raportăm la identitatea noastră și la potențialul nostru creativ într-un viitor postuman.