,,Aceasta nu este un eseu vizual cu propuneri exhaustive și nici un mod de a tranșa îndrăzneț viața lui Van Gogh, luminând integral asupra unor zone necunoscute, gonind misterul. Nu este nici măcar o promisiune a preluării înțelesului comun dat de lume, folosindu-se de drama lui Vincent. Demersul meu își propune, mai degrabă, valorificarea părții slabe, moi (infirme!?) care zace în Vincent, a firimiturilor care cad de la masa marii culturi normative.

Am pornit la drum alături de Van Gogh în 2013 la Paris, la Musée d’Orsay. Acolo Van Gogh se desprinde de rest printr-o pictură fără precedent. Acasă, povestesc întâmplarea apropiaților mei, printre care și Sorin Dumitrescu. Provocat și de observațiile mele pariziene, maestrul Dumitrescu îmi răspunde interesat prin nouă scrisori nocturne care au făcut subiectul cărții sale despre artistul Olandez, Despre Van Gogh după ureche, 2018 și mă invită să repictăm împreună “Războiul de țesut” al acestuia, ca un gest de interogare a operei originale.

Picturile avându-l pe Van Gogh sunt un exercițiu de admirație nedisimulată, făcut cu mijloacele proprii, unde gafele stau laolaltă cu virtuțile. Câștigul apare din tovărășia cu Vincent, unde am luat parte la aceleași valori mute cultivate de Olandez, acele căutări fără răspuns imediat, dar provocatoare ca o bombă târzie. Am fost somat să mă restrâng, să intru la apa lui Vincent. El îmi este sprijin, cârjă, aprobare a Căii, dar și țepușă și ghimpe, model care nu-mi dă pace ci vuiet, schimbare și neliniște.

Lucrările prezentate se fundamentează pe observațiile care l-au însuflețit pe maestrul meu Sorin Dumitrescu, zugrav cu reflexiile iconarului, care mi-au fost transmise și mie, un pictor al exercițiului sensibil, cu impetuozitatea și vulnerabilitatea încercării personale. Cunoștințele dobândite germinează un fel de a descoperi la pictorul olandez acele valori proprii eternității și virtuților care expiră lent. De aici, Vincent se adaugă nevrozelor și tăriilor atelierului meu printr-o sudură care nu e străină acelor artiști care-și iubesc modelele. Cred că e nimerit să vorbesc de acum înainte ca despre Vincent al meu.” (Bogdan Vlăduță)

Expoziția ‘CÂND PICTEZ ȘTIU CĂ VOI MURI! – Un eseu vizual despre Van Gogh’ coincide cu lansarea catalogului eponim al artistului Bogdan Vlăduță. Albumul, disponibil în cadrul vernisajului, reprezintă un exercițiu de reflecție asupra unei stări intime din atelierul artistului contemporan reconstituind teme și atitudini afective din opera pictorului olandez Vincent Van Gogh.

Bogdan Vlăduță (n. 1971, București) este artist contemporan. A fost lector universitar la Universitatea de Arte Plastice din București (1996-2009) și co-fondator al galeriei RECYCLE NEST, București (2009-2011). În perioada 2002-2004, a beneficiat de o bursă Vasile Pîrvan din partea Academiei Române din Roma. A obținut titlul de doctor la Universitatea de Arte Frumoase din București cu o teză intitulată „Peisajul roman – viziunea unui pictor asupra Romei.” Este laureat al mai multor premii, printre care Premiul pentru Pictură al Fundației Anastasia și Premiul „Europa văzută de pictorii români” al Universității Naționale de Arte din București. Printre expozițiile personale se numără ‘’X’S și MARTYRS’’, Galeria Baril, Cluj-Napoca, ‘’L’ECHO DES MURMURES – Regards sur la scène contemporaine roumaine’’, Galerie Delaunay, Paris, ‘’Loci’’, Ana Cristea Gallery, New York, ‘’War makes Museums. Bogdan Vlăduță și Ion Grigorescu’’, Galeria Recycle Nest, București. Lucrările sale au făcut parte din numeroase expoziții de grup și prezentări precum ‘’The Art and the City’’, Muzeul MARe București, ‘’Travel Guide’’, Galeria Iomo, București, ‘’Network Access’’ la Funnel Contemporary, Belgrad, ‘’Eros, your body as an excuse’’, MEAM, Barcelona, ‘’Mother Tongue’’ la Galeria Sector 1 București, ‘’From different Angles’’, MNAC Muzeul Național de Artă Contemporană, București, Bienala Art Encounters 2015, Timișoara. Lucrările sale sunt incluse în colecții private și instituționale din întreaga lume.” SURSA: Sector 1