• No products in the cart.
TOP

Expoziția lui Cristian Graure de la Calpe Gallery din Timișoara

Calpe Gallery din Timișoara găzduiește în perioada 14 – 24 mai 2022 expoziția artistului Cristian Graure, The Unseen falls in Black & White.

Cristian e martorul, după câteva miliarde de ani, al primei clipe. Bucăți, fragmente, gravitație, imponderabilitate, alb, negru. Din jocul acesta de-a demiurgul și martorul său, lucrările sale nu spun doar o posibilă poveste a începutului și nici nu reduc semnificațiile la simple geometrii, ci dau seama despre nostalgia pe care un punct ce tocmai a prins viață o are atunci când este într-o călătorie. În ce cuvinte s-ar putea converti altfel starea aceasta de grație încât ea să nu se risipească?  – Robert Șerban, Timișoara

Cristian integrează în arta sa practici neconvenționale, prin care suntem imersați într-un spațiu sinestezic, în care sunetul rămâne amprentat în vizual cu ajutorul amintirii gestului ce-l produce, reperează și reintegrează. Într-o arheologie inversă, de la lucrarea finalizată și până la stadiul originar de punct/linie putem decela intenționalitatea artistică care nu presupune o alterare a sa, ci mai degrabă o developare în care fiecare cadru se distinge ca lucrare finită semn al unui control total al procesului dar și al unei integrității artistice complete. Veronica Toma, Timișoara

When I first saw Cristian’s work, I was immediately captivated by the blurred lines I perceived, between space and matter, dark and light, image and environment.  The power rests on his great artistic skills which gives us just enough to appreciate the wonder of the scene, while absorbing the layers in which the “story” is being conveyed. In his approaches, an element or consequence of the artist’s memory (and often a trigger for our own), rises to the surface and we are brought into the complex space and scope of this exhilarating journey. –  Felice Neals, New York

The dark room. The closed door. Our perception of a black room, without any source of light, might be different, running between peace to anxiety, but when the light insinuates in, to some degree, that is a game changer. A hand playing with the door in opening a fant of light, gradually, will change the perception; fraction of an interrupted line, reversed into dark, is changing the space into something different, as the large open door would bring in the room other type of shadows and obscure forms. – Dana Seimann, Londra

Lucrările lui Cristian sunt frumoase, dar nu în sensul comun al cuvântului, ele sunt frumoase așa cum sunt poeziile lui Mallarmé de frumoase, pentru ca au o anumită inaccesibilitate, o sensibilitate sonoră complicată, intraductibilă. Cristian gândește ca un poet autentic sau, mai bine zis, vede lumea ca un poet autentic; niciodată definitivă, arta sa pare că stă sub semnul unei așteptări interioare  – simptom al separării absolute de lume unde, pentru câteva momente, totul e interpretabil și aproximativ, supus schimbării.  – George Ștefan, București

Revizitând semantic fotografia, The Unseen falls in Black & White, transcede preocupările generice din sfera imaginii, printr-o fragilă nevoie de cunoaștere a materiei, aflată sub imperiul unor nostalgii personale.  Această “rătăcire“ cuprinde și o realitate vizuală fugitivă, însă constantă, una conform căreia actul creator pare că a luat naștere printr-un fel de decreație, cu o ruptură a lumii, o expulzare din sine și apoi o readucere la origini. Înghețate uneori în fragmente ale conștiinței, aceste noi “amestecuri senzoriale“ sunt indisolubil legate de substanţa memoriei care străbate straturile timpului şi se confruntă cu un prezent volatil, în perpetuă schimbare. Cu riscul de a deveni generative ale unor forme fără conținut, deliberate în timp ale determinismului tehnologic specific fotografiei de consemnare, o bună perioadă de timp aceste preocupări ce interoghează materia au fost marginalizate, lăsate în așteptare pe marginea unui orizont indefinit.

Traversând sfera imaginarului utopic specific relicvelor simbolice și proprie confruntărilor temporale, axa percepţiei liniare a timpului ne dezvăluie prin evoluția fotografiei, povestea primei imagini latente care a prins viață în lumea materială, imperceptibilă încă ochiului liber, “salvată” însă de Niépce prin chimia sărurilor de argint din întunericul absolut. În timpul expunerii, lumina soarelui a traversat timp de peste opt ore orizontul zilei, din zorii dimineţii şi până spre finalul ei, când s-a “consumat” treptat din crepuscul, spre întunericul nopţii.

Această perspectivă temporală dintre privitor și natură, dintre spectrul luminii și reacția cromatică a realității materiale, devine una intimă, particulară, atât prin intensitate, cât și prin timpul percepției. În interiorul acestei realități, atribuim retroactiv culorile în calitate de observatori ai lumii în general, atunci când experiența inițială  este pusă într-o relaţie constantă cu o amintire similară, recurentă. Această re-cunoaștere periodică trăiește cel mai aproape de prezentul și lumea perceptorului, în sedimente ale timpului reprimat.  –  Cristian Graure, Timișoara                                                                                                                                 

 

Post a Comment

X