„Expoziția „Și totuși pictură”, deschisă la Muzeul de artă din Craiova, propune publicului o secvență retrospectivă de 12 ani din activitatea artistică a Danei Constantin, circumscrisă sub semnul unei abile strategii de ,,reabilitare” a picturii, caracterizată de simplificare, aprofundare și esențializare.

Lucrările Danei Constantin formează serii distincte de compoziții vizuale, confirmând că unicitatea operei face loc ansamblului. În ciclul „Monocromii”, început în 2011, dezordinea formelor naturale a fost treptat supusă unei operații de epurare și concentrare asupra mijloacelor fundamentale ale picturii: punctul, linia, culoarea (sau, mai exact, suprafața acoperită de culori). Ciclul „12 IULIE”, realizat în 2013, indică nu doar data nașterii artistei și – implicit – aluzii numerologice, ci mai ales o discretă autodefinire identitară, într-o  experiență picturală distinctă, intim legată de „Monocromii”, cu care împărtășește aceeași structură și compoziție, marcate de o linearitate specifică, de la una la patru linii continue sau întrerupte, definind ritmul imaginii pictate. Transparențele și monocromiile au o inefabilă dimensiune haptică, dincolo de cea optică: calitatea nesfârșitelor straturi subțiri de mediumuri (artista precizează: „am în fiecare pictură în jur de 15-20 de straturi suprapuse pentru a crea transparența, respectiv adâncimea cromatică. Nu mă dezvolt într-un segment bidimensional al culorii, nici într-un clarobscur clasic, ci tind spre o dezvoltare în adâncime a culorii, o oglindire în adâncime”) ne reamintește că pictura este (și) virtuozitate tehnică, care ascunde și dezvăluie, totodată, magia. Monocromiile sunt rezultatul fericit al parcursului care a pornit de la opacitate, pentru a ajunge la transparență.

Titlul generic „FLOTEs” (inspirat de conceptul FLOTEs – Fundamental Laws of Temporal Evolution – datorat lui Tim Maudlin, filosof al științei, și reformulat/transformat în: Forme/Lumină/Opacitate/Transparențe/Expresie) introduce o nouă etapă în activitatea artistică a Danei Constantin (inaugurată în 2017), dezvăluind un dialog inedit între linie și culoare, în care linia pare să fie (așa cum mărturisește artista însăși) „vioara întâi”, trasând direcțiile compoziționale și suprimând, oarecum, superioritatea culorii. Monocromiile practicate până acum au fost înlocuite cu jocuri subtile de culori complementare ce creează tente vibrate de griuri colorate. Efectul este de oglindire spectrală, sugerată de transparențele estompate obținute prin suprapunerile discrete ale straturilor de culoare.

Există, fără îndoială, o tensiune esențială între 12 IULIE și FLOTEs: parafrazând intențiile artistei, se poate afirma că în Monocromii și 12 IULIE ea căuta, prin triada Punct-Linia-Culoare,

posibilitățile de exprimare (picturală) a puterii creatoare a naturii, într-un registru cromatic obținut prin suprapunere și contopire; intenția explicită era de a stimula interpretarea vizuală prin dezvăluirea conținutului picturii într-o altă dimensiune, dată de dezvoltarea cromatică oglindită în adâncime. În ciclul FLOTEs demersul este continuat, dar acum expresia plastică se (re)configurează în construcțiile liniare, arhitecturale ale naturii. Sinteza dintre aparență și esență este intermediată de reflecția abstractă între cele două elemente privilegiate: Suprafața și Linia, care (pro)vin tot din observarea directă a ritmului oferit de structurile din natură.

Interesant este parcursul evoluției ciclului FLOTEs, în care se poate identifica un prim moment de radicalizare (FLOTEs I), urmat de un moment de relaxare (FLOTEs II). În FLOTEs I, artista pare să fi experimentat o eliberare definitivă de limitările fizice ale formelor vegetale, propunând o nouă dimensiune formală liniară. Esențiale sunt, după propriile mărturii, „preocupările formale și arhitecturale urmărind puterea creatoare a naturii”. In FLOTEs II, traseul artistei se continuă într-o manieră doar la prima vedere surprinzătoare, definit de o revenire discretă – dar fermă – la linia sinuos-organică, naturală, la o cromatică mai diversificată și la linia fină verticală, străbătând ca o sevă lucrarea, dar păstrând rigoarea și esența reprezentării.

FLOTEs II constituie sinteza tuturor preocupărilor formale ce au străjuit parcursul artistic al Danei Constantin, de la epurarea aluziilor vegetale la structuri cromatice dominate de linii severe și până la recuperarea unei dimensiuni organic-abstractizante.

Am văzut momentul în care s-au născut „Umbrele” la sfârșitul lui iunie 2017, într-o vizită în atelierul artistei, care-și propunea pe atunci să realizeze un ciclu pornind de la o serie de imagini în care fotografia era supusă unor manipulări vizuale prin desen și culoare. Prezența artistei ca/prin umbră nu este singurul ocupant al spațiului configurat: umbra se confruntă cu structuri vegetale distorsionate, esențializate, abia regosnocibile. Pornind de la materialul fotografiat, care urmărește varietatea dinamică a crengilor, Dana Constantin s-a întors la o mai veche preocupare, concentrată pe esențializarea naturii vegetale.

Ciclul „Umbrelor” a fost pictat abia începând din 2020, fructificând sute de schițe realizate după amintita serie de fotografii, în care artista și-a „înregistrat” umbra. În ciuda titlului, care ar putea sugera o recuperare a realității vizibile, prin proiectarea unui element cvasi-figurativ, asistăm acum la o esențializare drastică: umbra se „topește” într-o structură liniară mai riguroasă decât în FLOTEs, anulând orice element vegetal, iar motivul ca atare se esențializează prin deformări succesive. Dana Constantin și-a diversificat și mijloacele tehnice: dacă „Umbrele la Gărâna – 2020” și „Umbra albastră” (2021-2023) sunt realizate exclusiv în ulei pe pânză, în „Umbre la Gărâna – 2021”, ea experimentează, utilizând (și) desenul în creion sau intervențiile cu pastel cerat. Artista revine la tensiunea între transparență și opacitate, dar cu alte mijloace, urmărind estomparea luciului obținut cu ani în urmă prin suprapunerea straturilor de văluri/voaluri realizate în mediumuri flamande.

Dana Constantin continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Sau, pentru a-l cita pe poet: „o magică vedere/ emisie de ochi/ vremelnică ședere/ a marelui deochi” (Ștefan Augustin Doinaș).” Curator: Ruxandra Demetrescu