DE GRIGORE BURLOIU

FOR ENGLISH VERSION CLICK HERE

Friedrich Kirschner este artist vizual, dezvoltator de software educator din Berlin. El folosește interacțiunea socială și codul ca și cadru artistic pentru teatru participativ, construcție speculativă de lumi și jocuri video.

Lucrările sale au fost prezentate la numeroase festivaluri și expoziții internaționale de new media, inclusiv Ars Electronica Festival din Linz, Laboral din Gijón, American Museum of the Moving Image din New York și Seoul Media Art Biennale, precum și în teatre precum HAU Berlin, Deutsches Theater Berlin, Eyebeam New York, Teater Nordkraft din Aalborg și altele.

Între 2012 și 2024 a fost profesor de media digitală la HfS Ernst Busch din Berlin, unde a fondat programul de master Spiel und Objekt. Lucrările sale recente în zona jocurilor video au fost nominalizate la German Video Games Award și au primit o mențiune specială la Animated Games Award din cadrul Trickfilmfestival Stuttgart. Între 7-9 august 2025, în sediul CINETic din cadrul UNATC, a susținut  atelierul Exploring Speculative Futures.

Atelierul a fost organizat de Masteratul de Tehnologii Interactive pentru Arte Performative și Media (ITPMA) din cadrul  UNATC care organizează an de an admitere la început de septembrie. Înscrieri pentru admitere ITPMA  online se face aici până pe 9 septembrie.

Te rugăm să ne dai o scurtă descriere a workshopului și să ne spui cum se leagă de activitatea ta ca artist și educator.

Workshopul combină pilonii de bază ai programului de master Spiel und Objekt, pe care l-am fondat la Berlin în 2018. El îmbină tehnologiile interactive, crearea de reguli și participarea într-un mod unic, care aplatizează ierarhiile din spațiul teatral și mută retorica artei dintr-o perspectivă pedagogică într-una de comunicare, negociere și efort comun. Totodată, celebrează spațiul teatral ca un loc al luptei și acțiunii utopice și distopice – mereu centrat pe provocarea umană, iar tehnologia fiind doar un instrument care facilitează agenția (agency). Aceste fundamente încă îmi ghidează arta astăzi, atât în teatru, cât și în media interactivă.

O parte din lucrările tale de debut au fost în zona de artă machinima (film realizat cu engine-uri de jocuri). Vezi mișcări comparabile în ziua de azi?

Machinima s-a schimbat semnificativ – la fel și atitudinea generală față de tehnologie. În perioada sa de vârf, la începutul anilor 2000, tehnologia era văzută ca o forță care aduce oamenii împreună, depășește granițele și barierele culturale și permite un pluralism al vocilor care să îmbogățească peisajul cultural. Folosirea tehnologiei jocurilor video pentru a extinde sfera expresiei culturale dincolo de estetica dominantă a fost un factor esențial în implicarea mea în mișcarea machinima. După cum știm cu toții, mare parte din asta a fost absorbită de ceea ce astăzi numim User Generated Content – iar mercantilizarea și algoritmizarea „conținutului” au transformat ideea de expresie individuală și pluralism cultural într-un accelerator pervertit pentru marketing. Totuși, există încă artiști extraordinari care abordează direct această schimbare de context – cum ar fi Steven Cottingham sau colectivul artistic Total Refusal.

Cum vezi încadrarea practicilor de artă media în general și cum a evoluat de când ai început tu?

Când m-am implicat în artele media, tehnologia mai lăsa loc pentru necunoscut, pentru bricolaj și pentru dimensiunea umană. Mult din munca mea implica o doză de absurd la scară umană – cum ar fi scanarea obiectelor 3D cu lapte, transformarea Unreal Tournament într-un spectacol de păpuși sau folosirea unui controller ciudat de golf pentru a controla camere virtuale. Aveai senzația că artiștii își însușeau tehnologia pentru a crea întrebări sensibile și esențiale despre conexiunea umană cu și fără practici tehnologice noi.
Perspectiva mea acum, la câțiva ani după NFT-uri și pandemie, este că tehnologia i-a integrat în mare parte pe artiști în mesajul ei de marketing. Acum, tehnologia promite să ne arate „dincolo de uman”, „ce ar putea urma”, o versiune mai bună a noastră. Este o cooptare a esteticilor interacțiunii fără niciunul dintre conflictele pe care eu credeam că arta ar trebui să le provoace. De asemenea, este mult, mult mai precar să lucrezi în new media decât era odată – întrucât o mare parte din finanțarea instituțională s-a mutat de la un sistem curatoriat la unul bazat pe pârghii politice, unde finanțarea artistică este condiționată de teme precum AI sau ecologism.
Asta nu înseamnă că forțe similare nu erau în joc și la începutul anilor 2000 – mereu a fost un dans cu companiile tech între cât de mult le faci reclamă produselor și cât de mult le apropriezi. Doar că acum e mult mai comun ca arta să fie design sau publicitate deghizată superficial.

Din punctul tău de vedere, ce rol poate juca educația în negocierea acestor realități?

Educația este un spațiu care poate alinia munca artistică la idealuri ce vin din realitatea trăită, din realitatea socială și dintr-un efort uman pluralist și agonistic. Poate susține un ideal al practicii artistice independent de sponsorizări de produs și trenduri și poate fi un loc care permite cercetare și practică pe termen lung. Le permite indivizilor să exploreze fundamentele a ceea ce vor ei să aducă în conversație și are dreptul să ignore realitățile de piață pentru a se concentra pe activitatea în sine.
Desigur, aceste idealuri au fost suprasolicitate în trecut, ducând la abuzuri profesionale din partea profesorilor față de studenți și la lipsa unei guvernanțe contemporane – în special în școlile de artă.
Așadar, pentru a persista și pentru a menține idealurile practicii artistice, care mi se par extrem de importante în realitățile de azi dominate de piață, educația superioară trebuie să caute un nou respect față de studenți și realitățile lor – și să-și reevalueze guvernanța și structurile de putere pentru a oferi un spațiu de expresie creativă și pentru a sprijini o artă care depășește noțiunile noastre tradiționale de educație. Cu precădere în arta new media.

Cum au răspuns participanții din București la ideile și practicile propuse de tine?

Cred că inițial a fost dificil să încadrăm ceea ce discutam, pentru că era în afara oricărui gen cunoscut sau domeniu imediat de aplicare. Crearea de reguli pentru participarea socială ca practică estetică atinge multe dintre domeniile în care participanții erau deja educați – scenografie, regie de film, design de interacțiune și scenaristică – dar nu există un „use case” imediat. Este mai degrabă o combinație a acestor domenii – și cred că aici am rezonat împreună – că termenul de experience design poate însemna mult mai mult decât doar plasarea unor butoane pe un site sau programarea unui Arduino într-o expoziție.
După ce am jucat schițele fiecăruia dintre grupuri, cred că toată lumea a înțeles ce posibilități profunde se ascund în setup-uri teatrale care oferă agenție participanților – și cât de puternic poate fi designul de lumi și interacțiuni atunci când îl vezi nu ca pe o disciplină tehnică, ci ca pe o practică socială și artistică.

Care ar fi principala ta concluzie din workshop? E ceva ce tu (sau noi) am putea face diferit data viitoare?

Concluzia principală pentru mine, ca facilitator, este că a oferi oamenilor spațiu să creeze reguli, să dea agenție participanților și să le umple cu narațiune și fricțiune este un demers profund utopic – și pare din ce în ce mai extravagant de propus în vremuri de bugete reduse și interese studențești pragmatice. Dar să vezi rezultatele și impactul asupra modului în care participanții gândesc acum despre artă, guvernanță și spațiu social – felul în care li se extinde înțelegerea despre ce ar putea fi arta – este o experiență minunată.
Totuși, aș schimba structura de guvernanță a workshopului – a lipsit un cod de conduită clar și participanții au avut de suferit din cauza unei persoane care nu respecta timpul celorlalți și ocupa prea mult spațiu pentru sine. Ar trebui stabilit dinainte un set clar de reguli despre cum vrem să lucrăm împreună și consecințele pentru cei care nu le respectă – și voi avea grijă să includ asta în viitoarele mele proiecte.

Ai vreun sfat pentru tinerii care vor să studieze și să lucreze în arta media sau game design astăzi?

Da! Să nu o faci pentru faimă sau pentru un job pe care ți-l dorești. Fă-o pentru că îți permite să te exprimi într-un fel în care alte lucruri nu îți permit, pentru că îți permite să comunici cu oamenii pe care îi iubești, de care ai nevoie sau cu care trebuie să trăiești. Și, cel mai important, bucură-te de asta! Este extraordinar și minunat să poți petrece timp cercetând cum lumea noastră plină de natură, oameni, mașini și altele se organizează – și e minunat că vrei să participi la această organizare, la descoperirile minunate pe care le prilejuiește ea.

Gânduri de încheiere?

Vă mulțumesc foarte mult pentru invitația la București – a fost extraordinar să interacționez cu acest grupu minunat de participanți și aștept cu nerăbdare următorul grup de studenți și ideile și idealurile lor.