Seria de lucrări „Anatomia poverii” vorbește despre presiune, conținere și deformare, despre adaptare, fragilitate și corp domesticit. Suspendate între vulnerabilitate și constrângere, corpurile sculpturale ale Mariei Pop (Timaru) sunt proteze emoționale, greutăți afective, obiecte de supraviețuire. Instrumente fără funcție, dar care emană o sexualitate latentă, formele seriei „Anatomia poverii” sunt inspirate de o umanitate care continuă să funcționeze, deși e plină de greutate. Lucrările Mariei Pop (Timaru) investighează felul în care materia fragilă continuă să poarte greutate în toate sensurile termenului.