Această expoziție nu s-a născut din dorința de a demonstra ceva, ci pur și simplu din bucuria de a împărtăși cu voi o bucățică din lumea Niculinei. Născută în ianuarie 2025, fetița noastră are astăzi 18 luni și un mod tare drag de a se exprima: prin culoare și linii, înainte de a folosi cuvintele.

Cele 11 pânze în acrilic și câteva desene pe care le vedeți în sală sunt rezultatul orelor ei de joacă. Procesul ei este foarte simplu și liber: își alege singură culorile care îi plac în acel moment, bagă pensula cu hotărâre în vopsea și lasă urme pe pânză. Uneori formele sunt intense și pline de energie, alteori sunt mai discrete, ca niște umbre ușoare pe foaia de hârtie. Tot ce vedeți aici este făcut exclusiv de mânuțele ei, fără intervenția noastră.
Am ales să nu punem titluri sau etichete tablourilor. Nu am vrut să ghidăm noi ceea ce ar trebui să vedeți. Ele nu reprezintă obiecte sau peisaje, ci sunt doar urmele entuziasmului și curiozității unui copil mic care descoperă ce se întâmplă atunci când amestecă culorile.
Vă invităm să priviți aceste lucrări cu relaxare, fără să căutați înțelesuri ascunse, ci doar să vă bucurați de prospețimea și libertatea lor.
Vă mulțumim că sărbătoriți alături de noi acest moment frumos din copilăria Niculinei!

Părinții: Sebastian și Diana Iacob

Bunăăăă!
Încă nu am învățat să vorbesc în cuvinte de oameni mari, așa că am decis că este mult mai distractiv să îi las pe mami si tata să scrie acest text cu vocea mea!
Totul a început în sufrageria noastră, acum câteva luni când îmi dădeau dințișorii și măselele, eram tare supărată și nu puteam să dorm. Atunci, mami și tati au căutat o magie care să mă liniștească – fără ecrane, fără YouTube și fără cântecele pe telefon.
Părinții mei sunt și ei artiști și uneori avem șevalet și culori acasă și este un fel nemaipomenit de a petrece timpul, mai ales în zilele ploioase.
Uneori pictez cuibărită în brațele mamei, alteori cocoțată în brațele tatălui, iar de multe ori mă ridic mândră în picioare și creez singură, direct la șevalet. Tati are un rol foarte important: el îmi pregătește fundalurile pe pânză. Din acel moment, eu sunt șefa! Îmi aleg singură culorile, înmoi pensula cu multă hotărâre și acționez de bunăvoie, lăsând linii sigure și puncte pline de energie.
Mami și tati? Ei sunt asistenții mei oficiali de atelier! Rolul lor principal este să îmi dea materialele la care nu ajung și… să fie foarte vigilenți, ca să nu pictez pe toată casa și toți pereții… în fine, dintre cei care au rămas încă neatinși….:)))
Fiecare pictură expusă la vârsta de un an și jumătate este o victorie a imaginației, un moment de joacă pură în care am ales să pictez și să desenez în locul ecranului.
Vă invit în lumea mea mică și vă aștept cu drag la vernisajul primei mele expoziții: “Înainte de cuvinte!”!
Cum ne imaginăm noi, părinții, ca v-ar vorbi
Niculina despre acest eveniment.
Diana și Sebastian Iacob