Wrestling with Utopia testează potențialul generativ al unuia dintre subiectele esențiale pentru practica artistică a colectivului Apparatus 22: reflecția despre imaginație radicală și universuri utopice. Un hibrid între o retrospectivă non-lineară (lucrări prezentate în special internațional, începând cu 2015, dintre care majoritatea pot fi văzute acum în premieră la București) și un imbold prospectiv (prin instalații noi, produse de Apparatus 22 cu ocazia acestei expoziții), Wrestling with Utopia va introduce un set consistent de perspective asupra utopiilor, în cadrul unei abordări unice în contextul scenei artistice locale – și nu numai.

Inițiat în 2015, acest demers s-a dezvoltat odată cu universul utopic Suprainfinit, creat de colectivul Apparatus 22, căpătând contur și consistență de-a lungul mai multor serii de lucrări cu mize diverse: despre cum poate fi gândit un corp radical într-un viitor îndepărtat (seria produsă în piele Arrangements & Haze); adăugarea, când și când, a ceea ce a devenit o serie de sine stătătoare de Imnuri, luminoase și amorfe, dedicate acestui univers; Blank Auguri, o serie de nume și concepte pentru mai multe instituții de artă, în fapt stimulente menite să funcționeze ca puncte de pivotare în contextele instituționale, comunitare etc. respective; lucrări ale căror strategie rezidă în propunerea unor metafore pentru chestiuni concrete (cum ar fi tranziția ambivalentă de la realitatea care ne înconjoară către perspectiva Suprainfinit, din seria de cortine The Owls Are Not What They Seem și din seria de performance-uri duraționale despre Ghicitori din Viitor / Riddles); sau aventurile unei mașini care poartă numele Atletica Ideal și care încearcă să descopere ce este plăcerea prin intermediul unor „sex tapes” și întâlniri steamy cu lucrări de artă – o propunere cu adevărat îndrăzneață de a face un pas major în viitor ~ necunoscut ~ utopie pentru a aduce în conversație gânduri neașteptate despre relația tehnologie-om, dar și pentru a putea imagina iubirea, dorința și plăcerea din perspective non-umane. Suprainfinit este o alegorie transmedială, articulată și expandată odată cu fiecare lucrare, în interiorul căreia mediile artistice și subiectele eclectice sunt experimente cu onestitate – de la video la hardcore minimalism produs în piele, de la întrebări și casete luminoase la performance-uri ce imaginează noi contururi, de la lucrări în care neonul este un statement a ceea ce este invizibil până la „cărți poștale”, ghicitori și amintiri din alte lumi.

Ca să cităm din primul document Apparatus 22 despre utopia Suprainfinit:

„Undeva peste infinit sau, mai bine spus, dincolo de infinit, un univers a prins încet contur: SUPRAINFINIT.

La început, s-ar putea să pară destul de similar cu lumea noastră, o simplă copie a ei. Cu toate acestea, la o inspecție mai atentă, există o mulțime de asimetrii: post-cronologice, post-ordini religioase-așa cum le știm, post-droguri, post-capital.

SUPRAINFINIT se transformă într-un recipient utopic pentru gânduri care împuternicesc. Despre identitate, economie, politică, spiritualitate. Există chiar și un cânt misterios care te ademenește să intri în el. Nuanțat cu o speranță insidioasă care celebrează l’Avenir. Cu adevărat revigorant, nu există hărți sau GPS pentru a călători prin SUPRAINFINIT și dai peste potențialitățile sale necunoscute din pură curiozitate. Fantome ale unor viitoruri sumbre familiare, profețite de mass-media și politicieni, plutesc ca niște vânători în subconștientul nostru.

Uită de ele. Sau fă-le transparente.

Speranța este noul oxigen.”

Ceea ce a pornit ca un gest aproape disperat de a găsi speranță pentru membrii colectivului într-o perioadă marcată de pierderi personale majore s-a transformat destul de repede într-un context de gândire îmbibat în egală măsură de abstract și de straturi ale posibilului real. Nu în cele din urmă, și în spirit de solidaritate.

Abordarea Apparatus 22, inclusiv în această expoziție, implică de multe ori și punerea în scenă a unor așa numite conversation pieces – schimburi tipice economiei darului, însă cu elemente care au un generos potențial transformator (Exchange office: Postcards from Suprainfinit); elemente interactive, ca cele din instalația video Will you keep the lighthouse bright?, un video-chestionar în care o serie de referințe și întrebări neobișnuite îi îndeamnă pe vizitatori la autoevaluare, pentru a descoperi unde se află pe spectrul dintre utopie și distopie; includerea unor forțe invizibile, precum aerul, mobilizat ca agent fizic dar și metaforă a vizibilității, dezvăluind sau disimulând textele gândite de colectiv pentru a doua iterație a seriei DISCO PUNCH – de data aceasta într-o versiune complet nouă despre pierdere, moarte și inegalități economice insuportabile; granițe fluide, pentru a vorbi despre animism prin intermediul unor hibrizi nemaivăzuți, în noua serie Death of Objects; asocieri neașteptate, precum instalația Hope sunk teeth into the night în care fenomenul clubbing este cercetat ca spațiu al disidenței; sau abordări auto-reflexive și totodată generoase, așa cum pot fi citite în lucrarea ALL, un monument marcant incluziv, dedicat efortului de a fi artist în secolul XXI.

Includerea unor elemente distopice tulburătoare, de exemplu seria nouă de întrebări-lightbox Mesmerized, towards the abyss – alături de un set de câteva întrebări deja existente despre idei utopice – este o decizie conștientă pentru a arăta că Apparatus 22 nu explorează Suprainfinit pornind de la concepția despre un univers complet științifico-fantastic ci, mai degrabă, ca o reacție și ca o modalitate reală pentru generozitate, pentru a recunoaște că noi contexte ne pot oferi soluții pentru noi feluri de a gândi subiecte precum tehnologia, inteligența artificială, identitatea, relațiile între uman și non-uman etc.

Departe de a fi o utopie perfectă, universul Suprainfinit își asumă de la bun început limitele acestui concept. Colectivul Apparatus 22 recunoaște că utopia este o experiență profund subiectivă – o viziune sintetizată perfect de scriitoarea Octavia E. Butler într-un citat integrat chiar în chestionarul lor video despre utopie și distopie: „Pare inevitabil ca utopia mea să devină iadul altcuiva.”

Dar într-un moment în care perspectivele distopice, dezastrele și teama domină și sufocă discursul public, Wrestling with Utopia este un fel de construct ambiguu între fantomă gata să capete suflu și viziune parțială a unor lumi mai bune – dar și un reality check – este o expoziție ca un contrapunct absolut necesar, un gest în care critica și speranța coabitează și reverberează la nivel colectiv.

Apparatus 22 este un colectiv transdisciplinar de artă, fondat la București în ianuarie 2011 de membrii actuali – Erika Olea, Maria Farcaș, Dragoș Olea – împreună cu Ioana Nemeș (1979 – 2011). Din 2015, colectivul activează între București, Bruxelles și universul utopic SUPRAINFINIT.

Apparatus 22 se consideră un colectiv de visători, cercetători, activiști poetici și futurologi interesați de explorarea relațiilor complexe dintre economie, politică, studii de gen și mișcări sociale, ca modalitate de a interoga și înțelege societatea contemporană. O serie de lucrări și proiecte foarte diverse – instalații, performanțe, text, ce includ referințe și experiențe din design, sociologie, economie și literatură – formează practica artistică a colectivului.

Prima instalație permanentă Apparatus 22 în spațiul public a fost inaugurată în această vară pe fațada instituției de artă Jester din Genk (Belgia). Alături de lucrările fizice, colectivul a creat o serie de lucrări imateriale permanente, sub forma unor nume și concepte care continuă să prindă formă în mințile, sufletele și pe buzele a nenumărați oameni. Printre acestea se numără Suprainfinit Gallery (2015 – prezent, București, RO); nes-nor-nae (2021 – prezent), un spațiu în spațiu la Kunsthal Gent (BE); A Promise of Kneropy, nume creat pentru spațiul artistic al colectivului de artă Apart din Bratislava (SK, 2020 – 2022); Triumf Amiria: Museum of Queer Culture, numele unui muzeu queer nomad din România (2021 – prezent); și CIVIS BLOOMCRAFT, un concept și un protocol pentru o expoziție nomadă, multistratificată, care se desfășoară în oraș ca un exercițiu democratic și care a fost achiziționată de Muzeul de Artă Contemporană din Roskilde în 2025.

Apparatus 22 activează și dincolo de spații instituționale, prin performanțe în spațiul public, intervenții în spații private și alte formate hibride.