Potrivit unui studiu sociologic realizat de INSCOP Research (2025), aproape jumătate dintre români apreciază că viața înainte de 1989 era mai bună decât cea din prezent. Această falie profundă între memoria istorică documentată și percepția colectivă contemporană constituie punctul de plecare al proiectului de educație IMAGINE.SUNET.’89 (Ediția a VII-a). Expoziția centrală, intitulată MANIFEST. Martorul anonim și curatoriată de Mădălin Mărienuț, propune o recalibrare a raportului pe care societatea îl are cu propriul trecut.
Atât etimologic cât și istoric, termenul „manifest” desemnează o declarație publică de principii, un act de curaj și un apel urgent la acțiune prin care se rupe tăcerea impusă. În cadrul proiectului, acest termen devine deopotrivă temă centrală, obiect muzeal și metodă pedagogică. Concepută ca o platformă de suport educațional, expoziția devine un exemplu elocvent al modului în care arta, tehnologia new media și educația își unesc forces pentru un scop nobil: alfabetizarea vizuală a noilor generații și stimularea gândirii critice.

Un parcurs expozițional între arhivă, intimitate și tesiune imersivă

Traseul expozițional debutează prin explorarea fastului puterii și a rupturii sonore, completând arhiva Agerpres din anul 1989 cu instalația audio interactivă ALO! realizată de Deian Berar. Parcursul continuă cu spațiul lui Răzvan Neagoe, definit de intimitatea familiei, ce reconstituie viața cotidiană din ultima lună a anului 1989 în lucrarea Sufrageria, unde iluminarea cu câteva beculețe firave devine o trimitere directă la penele de curent specifice epocii comuniste.
În continuare, Romeo Ioan prezintă Locked Flesh, o instalație despre manipulare și descompunere, care interoghează ce rămâne dintr-un corp, al unui om, al unei națiuni,  atunci când memoria îi este sechestrată. În ultima parte a acestei deconstrucții istorice, filmul de autor Dacia 1300. Generația mea al lui Ștefan Constantinescu evocă privațiunile și opresiunea regimului totalitar, explorând experiența „Epocii de Aur” dintr-o perspectivă autobiografică structurată în jurul automobilului simbolic. În spațiul central al Garnizoanei, instalația Arcanum Heroica a lui Miki Velciov comemorează eroii din Decembrie ’89, interogând totodată aspectele rămase nedescifrate ale Revoluției printr-o prezență vizuală și sonoră intensă.

Punctul de maximă tensiune: „Martorul Anonim” și votul pentru memorie

Nucleul arhivistic al expoziției îl constituie colecția Martorul Anonim din arhiva Alin Ciortea, adusă pentru prima dată la lumină. Salvat întâmplător de pe o stradă din Timișoara, filmul analogic developat conține cadre nefiltrate din timpul Revoluției. Expunerea sa pune în valoare fotografia ca document istoric de neînlocuit și lansează o provocare publică de identificare a autorului rămas anonim.
Dimensiunea participativă este amplificată de instalația interactivă Flag of Voices – Aura Bălănescu, ce transformă vocile participanților într-un steag virtual dinamic. Traseul continuă cu instalația imersivă ce pune în relație fotografia documentară realizată de Constantin Duma în Piața Libertății, ce surprinde primul manifest distribuit în 22 decembrie 1989, cu imaginea răsturnată a realității din aceeași locație. Prin efectul de cameră obscură, lucrarea creează o suprapunere directă între trecut și prezent, invitând privitorul să reevalueze dinamica de astăzi prin prisma primului mesaj de libertate.
Expoziția se încheie deliberat într-o cabină de vot, unde participanții își exprimă opinia cu privire la idealurile Revoluției, transformând memoria dintr-un act contemplativ într-unul participativ.

Aura Bălănescu, artistă new media, își concentrează practica pe intersecția dintre instalația interactivă, mediul digital și arta sonoră. Lucrările sale cercetează percepția corpului în spațiile tehnologizate și dinamica dintre sunet, lumină și spectator.
Deian Berar, artist emergent, își construiește practica prin integrarea tehnologiei în artele vizuale.
Alin Ciortea îmbină profesia medicală cu o practică consecventă în domeniul fotografiei analogice fine art. Lucrările sale sondează intimitatea, textura și expresivitatea stărilor nealterate.
Ștefan Constantinescu, artist vizual și regizor, lucrează cu film, fotografie, pictură și carte de artist. Practica sa chestionează memoria colectivă, narațiunile identitare și intimitățile afective în raport cu structurile sociale și politice contemporane.
Constantin Duma, fotoreporter cu o carieră de peste patru decenii, este un cronicar vizual reprezentativ al Timișoarei.
Romeo Ioan, actor și artist vizual, lucrează la granița dintre artele spectacolului, pictură și instalație. Practica sa explorează corpul, spațiul și stările de graniță ale ființei prin medii neconvenționale și expresivitate.
Răzvan Neagoe, artist vizual specializat în fotografie analogică, explorează prin imaginea pe film rememorarea, timpul, arhitectura urbană și memoria fragmentară a spațiilor uitate.
Miki Velciov, artist vizual ale cărui proiecte se situează în zona land art-ului și a instalațiilor site-specific, lucrează cu spațiul prin construcții de mari dimensiuni. Practica sa examinează relațiile de putere, impactul omului asupra mediului și procesele de transformare ale naturii.
Mădălin Mărienuț este artist vizual, curator și cadru didactic universitar la Facultatea de Arte și Design Timișoara/UVT. Demersul său artistic și curatorial chestionează relația dintre mediile vizuale, tehnologie și memoria colectivă, având un interes particular pentru cercetarea arhivelor istoriei recente și dezvoltarea practicilor artistice participative. În calitate de inițiator și curator al proiectului IMAGINE.SUNET.’89 urmărește recontextualizarea evenimentelor anului 1989 prin formate hibride și noile medii, construind punți de dialog între arta contemporană, patrimoniul imaterial și tânăra generație.