„Instrumente utopice de recoltare – o propunere care pare surprinzătoare dacă ne gândim la ultra-accesibilitatea aprovizionării cu alimente de care ne bucurăm acum zilnic. Lăzi de fructe și coșuri împletite în loc de serviciu click-n-deliver: o invitație de a încetini și de a ne cultiva răbdarea? Sau, eventual, o privire de ansamblu a producției moderne de alimente și a originilor sale (încă) detectabile în actul recoltării.

Pentru cea de-a doua expoziție de la Sandwich, Dan Vezentan expune Structuri de cules/ Harvesting Structures, o serie în curs de desfășurare, care include modele, desene, randări, schițe și lucrări monumentale care, în esență, aduc un omagiu muncitorilor agricoli.

Structurile sale însă, depășesc domeniul alimentației și consumului și sunt de fapt mecanisme vii care încorporează mărturii ale diferitelor culturi. Recipiente diferite, din diverse materiale (lemn, răchită, frânghie, alamă etc.), tradiționale sau nu, din diferite părți ale lumii, folosite pentru anumite tipuri de recoltare – fiecare conține în sine un anumit ritm de viață, o viteză reală, sau încetineala, o anumită cantitate de lăcomie sau decență. Cât de mare este containerul nostru, în care adunăm și adunăm și ne așteptăm să acumulăm?

Aceste Structuri de Recoltare se rotesc și gravitează continuu – spre recoltă, sau unul pe altul, sau către noi, consumatorul final – făcând aluzie la specificul unei planete, a noastră, sau a uneia noi care urmează a fi cucerită. Dar dincolo de forma lor, cea mai mare abilitate utopică a lor este că nu-și irosesc niciodată conținutul muncit din greu – fiecare piesă aruncată este imediat adunată la următoarea rotație. O aspirație fără risipă, poate?”