
„Care e faza cu canapeaua?”, expoziția lui Sebastian Iacob de la Calea Victoriei 91-93
Sebastian Iacob (n. 1986) este un artist plastic din București, cu o practică artistică centrată pe pictură, live painting și performance. Absolvent al Universității Naționale de Arte, este preocupat de o explorare sinceră a relațiilor interumane și a momentelor autentice. Lucrările sale, realizate în principal în culori acrilice, reflectă o abordare contemporană, în care procesul devine la fel de important ca rezultatul final. Sebastian Iacob ne prezintă de aceasta data o expoziție de portrete.
În cadrul expoziției „Care e faza cu canapeaua?”, el invită publicul într-o călătorie a introspecției și observației, printr-o serie de portrete realizate în ultimii doi ani. Fiecare lucrare este rezultatul unei interacțiuni delicate între artist și subiect, o fereastră către momente autentice, pline de energie și sinceritate. El nu urmărește o reprezentare idealizată a subiectelor sale, ci o explorare a situației întrucat modelele nu trebuie să stea intr-o pozitie fixă.
Expoziția propune o experiență a picturii, în care vizitatorii sunt încurajați să devină parte din procesul artistic. O canapea, simbol al spațiului de confidență și al întâlnirii între artist și subiect, este montată în galerie.
Pe parcursul vernisajului și al zilelor urmatoare, artistul va picta portrete ale vizitatorilor, iar lucrările vor evolua în timp, oferind o imagine dinamică a procesului său creativ. Astfel, expoziția va crește de la zi la zi, iar la finisaj, pe 1 decembrie, va fi prezentată o colecție mai amplă fată decât initială, reflectând interacțiunile și momentele unice petrecute în galerie.
Fiecare portret este un exercițiu de sinceritate, realizat în fața ochilor publicului de această dată.
„Care e faza cu canapeaua?” este o expoziție ce reflectă practica artistică a lui Iacob, bazată pe performance și dialog continuu cu subiectele sale. Este o oportunitate rară de a înțelege mai profund nu doar lucrările sale, ci și modul în care acestea sunt create, într-un cadru deschis și nefiltrat.
Pentru Iacob, portretul este un act dinamic – un flux continuu de observație și interpretare. În această expoziție, fiecare lucrare surprinde esența unui moment autentic, capturat într-o atmosferă liberă, în care modelele nu sunt constrânse de poziții rigide. Aceste portrete sunt rezultatul unui proces de observație profundă, în care timpul și spațiul joacă un rol crucial. Modelele sale, prieteni și colegi artiști, sunt imortalizate în mișcare și vorbire, iar portretul evoluează în timp real, fără un scop final predeterminat.
Expoziția va include o sesiune de pictură în timp real, continuând un proces care nu se limitează la simpla realizare a unui portret, ci la o formă de colaborare între artist și subiect, în care întregul proces devine o operă de artă în sine.
Această expoziție reprezintă mai mult decât o simplă prezentare a unor lucrări; este o invitație de a explora esența actului creativ, de a înțelege cum se naște un portret și cum întreaga experiență a procesului poate deveni o operă de artă în sine.
La intersecția dintre intimitate și spectacol, Sebastian Iacob aduce o propunere curatorială captivantă prin expoziția „Care e faza cu canapeaua?” găzduită de Galeria de Artă Calea Victoriei 91-93. Într-o practică artistică ce transcende granițele formale ale picturii, Iacob reușește să redefinească portretul nu doar ca obiect de artă, ci ca experiență procesuală și colaborativă.
Conceptul expoziției se învârte în jurul unei piese simple, dar încărcate de semnificații: o canapea, amplasată central în spațiul galeriei. În acest cadru, canapeaua devine un simbol al intimității și al dialogului, transformându-se într-un loc de întâlnire pentru artist și subiecții săi, precum și pentru vizitatorii invitați să participe activ la procesul creativ.
Portretul ca flux și relație
Pentru Iacob, portretul nu este o simplă reproducere a trăsăturilor fizice, ci o explorare sinceră a relației dintre artist și subiect. Spre deosebire de abordările clasice, care impun subiectului o anumită imobilitate, Iacob permite modelelor sale să se miște, să vorbească și să fie ele însele. Această libertate generează lucrări dinamice, impregnate de viață și autenticitate, în care fiecare detaliu – un gest, o privire, o pauză în conversație – contribuie la construcția imaginii finale.
Această metodă de lucru își găsește apogeul în sesiunile de live painting organizate pe durata expoziției, când artistul creează în fața ochilor publicului, adăugând un strat suplimentar de vulnerabilitate și sinceritate procesului său. Portretele rezultate sunt simultan finite și deschise, capturând momentele trecătoare într-o manieră ce refuză finalitatea.
Intimitatea spațiului public
În „Care e faza cu canapeaua?”, intimitatea devine un act public. Subiecții lui Iacob – fie prieteni, colegi artiști sau chiar vizitatori – intră în acest spațiu comun de creație, unde barierele tradiționale dintre artist și spectator sunt dizolvate. Canapeaua din galerie devine nu doar un obiect funcțional, ci un portal către un spațiu performativ în care granițele dintre proces și rezultat sunt neclare.
Pentru privitor, experiența este una revelatoare. Nu doar că asistă la geneza unei lucrări de artă, dar devine parte din ea, fie ca subiect al portretului, fie ca observator al interacțiunii dintre Iacob și modelele sale. Această dinamică creează o senzație de participare activă, transformând vizita într-o experiență unică și irepetabilă.
Un dialog continuu cu arta
Expoziția lui Iacob nu este doar o vitrină pentru lucrările sale recente, ci și o reflecție asupra practicii artistice contemporane. Alegerea sa de a include publicul în procesul de creație și de a prezenta portretul ca pe un act de dialog continuu – între artist și subiect, între timp și spațiu – deschide noi perspective asupra rolului artei în viața cotidiană.
„Care e faza cu canapeaua?” devine astfel mai mult decât o expoziție. Este o pledoarie pentru arta ca proces, ca interacțiune și ca vehicul pentru explorarea relațiilor umane. Într-o epocă în care instantaneitatea și superficialitatea domină discursul cultural, Sebastian Iacob oferă o alternativă: un spațiu pentru reflecție, conexiune și, mai presus de toate, sinceritate.