Expoziția colectivă Cine știe când o să avem nevoie, găzduită în cadrul programului de mentorat /SAC @ Berthelot (inițiat și organizat de /SAC – Spațiu de Artă Contemporană), își deschide porțile publicului în perioada 1 – 24 octombrie. Proiectul reunește lucrările a 14 tineri artiști (Cătălin Angelescu, Sebastian Antal, Alexandra Baranyi, Diana Dobrovăț, Andreea Drăgan, Iulia Hulea, Sebastian Iosub, Bianca Ivan, Jamal Louis Kareem, Paul Petrar, Ana Popa, Alex Roceanu, Ileana Stanciu Scripcariu și Cătălina Ungureanu), care expun rezultatul unui complex proces de lucru și dialog ghidat prin ateliere susținute de un corp artistic consacrat. Expoziția poate fi vizitată de joi până sâmbătă, între orele 16:00 și 20:00.

Pornind de la nevoia profund umană de a păstra și de a nu da nimic uitării – adesea etichetată simplist sau medical drept „acumulare obsesivă” -, noua expoziție propune o reevaluare curajoasă. Artiștii aleg să privească dincolo de granița clinică a fenomenului, explorând modul în care lucrurile pe care le adunăm devin organisme vii. Odată integrate într-un ansamblu, ele capătă o nouă identitate și chiar mediază legături invizibile între oameni.

Dincolo de miza sa conceptuală, demersul funcționează ca un manifest pentru puterea solidarității creative. Într-o scenă artistică adesea orientată spre parcursul solitar, cei paisprezece tineri expozanți aleg calea unui efort concertat. Spațiul galeriei nu a fost tratat ca un simplu fundal neutru de afișare, ci a funcționat timp de luni de zile ca un teritoriu viu, un amestec între un laborator de lucru în echipă și un depozit de artefacte recuperate din cotidian.

În acest mediu de lucru comun, lucrurile adunate au impus o dinamică proprie, dictând trasee spațiale neprevăzute, ritmuri de lucru și noi reflexe de echipă. Această abordare se reflectă direct în diversitatea mediilor folosite – de la textile, hârtie și carton, până la proiecții video și piese recuperate din cotidian, fiecare artist trecând propriile materiale prin filtrul specializării sale, transformând galeria într-o intersecție vie de medii și tehnici. Cartonul, textilele, sticla, hârtia, elementele video sau obiectele găsite se împletesc într-o polifonie vizuală care se traduce în tot atâtea forme sensurile multiple ale atașamentului față de materie și de nesiguranța prezentului. 

În centrul acestui demers vizual stă o recunoaștere sinceră a stării în care ne aflăm: neputința cronică de a ne despărți de lucruri și sentimentul că nu suntem niciodată cu adevărat pregătiți să renunțăm la ele. Obiectele pe care refuzăm să le aruncăm devin mult mai mult decât simple prezențe fizice în spațiu; ele sunt martori tăcuți și garanții de neclintit împotriva uitării. Păstrate cu obstinență, aceste artefacte reprezintă asigurarea palpabilă că mintea nu ne va juca feste odată cu trecerea timpului și că dovezile unor momente pe care nu vrem sub nicio formă să le pierdem vor rămâne mereu la îndemâna noastră.

Vizitând această expoziție, publicul este invitat la rândul său la o introspecție tăcută asupra propriilor spații intime și a lucrurilor cu care a ales să se înconjoare. „Cine știe când o să avem nevoie” depășește granițele unui simplu demers artistic colectiv, transformându-se într-o meditație asupra memoriei noastre. Expoziția ne provoacă să ne întrebăm ce anume merită cu adevărat să ne compună istoria personală: ce fragmente din trecut ne susțin ființa prin căldura atașamentului și în ce puncte colecțiile noastre devin simple scuturi fragile ridicate împotriva trecerii timpului.