În seara de 14.11.2024 a avut loc vernisajul expoziției „Dincolo de ape” organizat de GreenPeace, o organizație prezentă în peste 55 de țări din întreaga lume ce susține biodiversitatea, combaterea poluării și susține protejarea și conservarea mediului înconjurător.

Această expoziție a găzduit fotografii realizate de foto-jurnaliștii Ioana Moldovan și Răzvan Dima, ce au suprins expresia tragediilor din Slobozia Conachi, Pechea și Costache Negri în urma dezastrului natural – provocat  de ciclonul Boris.

Expoziția pune în prim-plan experiențele oamenilor din zonele respective, reprezentând în același timp un semnal de alarma pentru autorități. Fotografia documentară aduce la cunoștința publicului imagini de la fața locului, ce întruchipează casele devastate în urma tragediei, obiectele distruse al e localnicilor, curți și străzi devastate.

Scopul acestei expoziții de fotografie documentară se îndepărtează de zona plastică a artelor vizuale îndreptându-se spre ceea  ce înseamnă astăzi concept de conștientizare. Aducând în fața publicului ( sub forma unei expoziții )imagini ale unui eveniment ce a lăsat în urmă atât de multă incertitudine și haos, impactul este altul, iar conștientizarea mai intensă.

Din punctul de vedere al varietății, consider că un plus valoare pentru a da expresie expoziției  și pentru a trezi publicul și mai mult decât o face tematica în sine, este faptul că expoziția a fost compusă atât din reprezentări bidimensionale (fotografiile) dar și din obiecte, integrate sub forma unor instalații.

Obiecte reale, care au supraviețuit viiturilor, s-au transformat în elemente ale unei instalații artistice. De exemplu, într-unul dintre colțurile galeriei era așezat un covor murdar, deteriorat, care părea să poarte urmele nămolului și ale apei care l-a distrus. Acest obiect simplu, dar încărcat de semnificație, aducea un plus de autenticitate poveștilor spuse prin imagini.

În acest cadru, conceptul de instalație capătă o altă insemnătate. Ideea obiectului expus în mod frecvent în galerii – ce însoțeste reprezentări bidimensionale sau este însoțit de imagini bidimensionale – este creat, deci intenționat. Obiectul expus în cazul de față poate fi comparat din punct de vedere estetic cu obiectul creat, însă se distinge printr-o mai mare încărcătură emoțională – o relicvă a tragediei, o mărturie a unui lucru care odinioară era complet, dar acum poartă urmele devastării.

Atmosfera surpinsă prin obiectivul foto a fost completată de fundalul sonor compus din înregistrări ale oamenilor din aceste localități. Aceste mărturii audio au redat poveștile celor care au trecut prin acele momente devastatoare, transformând astfel experiența vizuală într-o experiență multisenzorială. Practic, privind imaginile dezastrului lăsat în urmă de viituri și ascultând vocile încă afectate ale persoanelor în cauză care dezvăluiau detalii ce impactau emoțional, senzația resimțită s-a dublat.

Stând de vorbă cu organizatorii și realizatorii fotografiilor, realizez că acest eveniment tragic este recurent, oamenii din aceste trei localități parcă uitate de lume, confruntându-se  cu situații precedente similare și neavând practic ieșire din această ciclicitate.

Expoziția reușește să transceadă limitele unui simplu eveniment artistic, devenind un spațiu al memoriei și al reflecției. Fiecare fotografie, fiecare obiect expus și fiecare voce ascultată poartă povara unei realități dure, dar necesare de înțeles. Într-o lume în care imaginile dramatice riscă să devină efemere, această expoziție oferă o oportunitate de a ne conecta profund cu poveștile celor afectați, invitându-ne să fim mai conștienți și mai implicați. Este un apel vizual și emoțional la solidaritate, empatie și acțiune.