Aseară a a avut loc deschiderea expoziției „Orele…” a artistului Olimpiu Bandalac, în proaspăt-inauguratul spațiu al galeriei Scemtovici & Benowitz. Curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu, expoziția, organizată ca un traseu mintal, curprinde pictură, obiect, instalație sonoră și fotografie.

Diversitatea creației lui Olimpiu Bandalac este un prim lucru care îți trece prin minte atunci când te gândești la cariera artistică a acestuia. Figurată, desigur, în expoziție, această întinsă plajă a practicilor artistului nu devine, însă, subiectul principal. Mai degabră, ea poate fi citită în (sub)straturile obiectelor cu care te întâlnești, care încapsulează ani întregi de sinteză estetică și conceptuală a demersului creativ. Hârtia, suportul cel mai firesc al desenului, este îngroșată și întărită prin procedee tehnice, devenind aproape inalterabilă și purtând, deasupra unor straturi pe care le distingem dacă privim îndeaproape, intervențiile ulterioare de culoare. Față în față cu aceste 12 lucrări de tip „grafică-obiect” – cum le numește curatoarea – se ridică, înaltă, o construcție cubică realizată din 5 panouri de lemn pictate, despre care deslușești imediat că prind între ele, alegoric, un univers interior colorat și energic, perceptibil, dar imperturbabil. Un fapt interesant pe care l-am aflat mai târziu de la curatoare este acela că artistul nu folosește mai deloc pensula, ci aplică tușele de culoare cu instrumente alternative, crengi, bețe, dar și cu degetul, pentru ca fiecare linie să aibă individualitate.

Coborând scările galeriei, povestea în care te afli primește și o coloană sonoră realizată de compozitorul Octavian Nemescu. Sunetul joacă un rol indispensabil în traseul expozițional și duce la punctul de maximă intensitate, așa cum a dorit artistul, și anume cel al introspecției, al revalorificării trecutului și prezentului personal. Instalația de 12 lucrări de fotografie-obiect din ultima cameră, articulată pe fundalul sunetului ritmat de bătăile unui ceasornic, încheie traseul expozițional, în penumbră. Maxima întregului discurs s-ar putea formula astfel: fiecare dintre noi trebuie, până la final, să-și accepte destinul.

Curatoarea, Raluca Ilaria Demetrescu, a stat de vorbă cu noi și ne-a povestit mai multe despre noua expoziție de la Scemtovici & Benowitz.

Sunt o mare admiratoare a operei lui Olimpiu Bandalac. Demersul a venit fiersc, din moment ce am mai lucrat împreună acum doi ani, la invitația Ilinei Schileru, la MNȚRplusC. De atunci l-am invitat să ia parte la toate expozițiile pe care le-am curatoriat, unde a venit de fiecare dată cu lucrări perfecte, fără cursur. Pentru mine este un privilegiu și o onoare să-i curatoriez expoziția personală, care am simțit că este necesară, creația lui artistică fiind atât de variată, dar în același timp având o amprentă personală evidentă.

Orele..” este o expoziție multimedia, o instalație prin care te plimbi. Aportul sonor este foarte important, pentru că Olimpiu Bandalac este inspirat de creația eruditului compozitor Octavian Nemescu. Ei s-au cunoscut și au lucrat împreună la filmele de animație care reprezintă o parte importantă a creației lui Bandalac.

Cum ați realizat selecția de lucrări, dintr-un corpus artistic atât de amplu?

A existat și tentația de a expune filme de animație, dar artistul nu a acceptat, nu a vrut să amestecăm lucrurile, și bine a făcut. Vom avea, oricum, o seară de animație, pe care o vom anunța curând. Olimpiu Bandalac lucrează cu timpul și în timp. Revine la lucrări de multe ori, tocmai de aceea relația cu timpul nu este numai una imaterială, filosofică, ci este și o legătură concretă, pentru că practica sa artistică este una care se așează prin suprapuneri, în timp. Am putea spune că lucrările sale nu sunt niciodată cu adevărat încheiate și au acea aură de „mai urmează”, te lasă să aștepți.