„Sculptura lui Rudolf Kocsis are dimensiuni spirituale. Cursul lui  propune o abordare a monumentalității ca ansamblu al proporțiilor și rezonanța cu care acestea amplifică spațiul; dimensiunea sculpturii nu se raportează la sistemul metric, lungime, lățime, înălțime; volumul nu este un contur al limitelor fizice; dimensiunea sculpturii este relativă. Perspectiva sculpturii lui Kocsis este una  aspațială, definită de experiența extatică a artei. Obiectele rememorează, fragmentele anatomice mistuie mitologii personale, materia este cioplită, spațiul devine policrom. Poți privi în interiorul acestor forme. Oglinda absoarbe lumina, obiectul este mijlocul sculpturii, sculptura centrul, altarul marchează spațiul, omul fixează dimensiunile lui.”  Bogdan Rața