„Titlul proiectului pornește de la o afirmație a regizorului Orson Welles și se materializează în jurul ideii de proces, vizând relațiile care se stabilesc între percepția spatiului public și a spațiului personal, care poate fi tradus ca univers interior. No Story has a Happy Ending, Unless You Stop Telling it Before it’s Over devine o afirmație cu încărcătură existențială, ce estompează granița previzibilă dintre pozitiv și negativ, creând spațiu pentru relativitate și pentru un iluzoriu simț al controlului.
Expoziția cuprinde o prezentare vizuală a unor realități urbane, materializate sub forma unor decupaje fotografice ale zidului Berlinului, inserții a mai multor compoziții de mici dimensiuni în tehnici mixte – ce devin puncte de pornire în crearea unor narațiuni personale – și mici instalații asocierea unor obiecte ready made găsite/achiziționate în Berlin. No Story has a Happy Ending, Unless You Stop Telling it Before it’s Over se conturează astfel ca o intervenție instalativă în spațiul expozițional, formată din mai multe părți constitutive. Fotografiile cumulează o încărcătură simbolică (socială și umană) în ce privește specificul realității urbane înfățișate și devin un punct de pornire în reconstrucția și interpretarea unui context ambivalent: atât istoric, cât și actual.
Proiectul se constituie ca o înfățișare subiectivă a realității omului contemporan, pornind de la o estetică urbană extrem de cunoscută și ajungând la ideea de traseu individual, particular, care se poate suprapune uneori cu un traseu colectiv. Procesul de lucru din cadrul rezidenței și rezultatul ei expozițional se concentrează astfel în jurul ideilor de materializare/dematerializare și
relaționarea cu un context artistic specific – și anume Berlinul ca și cadru de inspirație și acțiune artistică.”

Artiști: Ada Muntean și Mathias Bar