Vernisajul expoziției „Ștefan Bertalan – În ritmul lumii – o retrospectivă” a avut loc pe 5 februarie 2026 la MARe/Muzeul de Artă Recentă, marcând deschiderea uneia dintre cele mai ample prezentări dedicate artistului în ultimii ani. Expoziția ocupă integral muzeul: cele trei niveluri ale sale sunt dedicate etapelor majore din creația lui Bertalan, iar în spațiul de la subsol (-1) sunt expuse lucrări ale Grupului 111. Curatoriată de Bernard Blistène, în colaborare cu Ioana Iuna Șerban, curatoarea MARe, expoziția recompune traseul complex al operei lui Ștefan Bertalan printr-o selecție extinsă de lucrări, oferind publicului o perspectivă structurată asupra evoluției sale artistice. Proiectul rămâne deschis până pe 3 mai 2026.

Ștefan Bertalan a fost un explorator consecvent al sistemelor, înțelese atât în sens biologic, cât și în sens structural. Asociat cu neoavangarda românească și cunoscut pentru abordările sale experimentale, Bertalan a urmărit îndeaproape dinamica plantelor și a animalelor, observându-le evoluțiile, transformările și interdependențele. Acest tip de analiză atentă, bazată pe documentare vizuală și pe o metodă de lucru riguroasă, a generat un corpus artistic în care realitatea este filtrată prin propria sa viziune și transpusă în forme cu o coerență internă distinctă. În lucrările lui se pot observa rezultatele unei sinteze între interesul pentru optică și preocupările sale pentru botanică. Alături de această atenție constantă pentru ceea ce este viu, în expoziție apar și lucrări cu un pronunțat caracter industrial, precum Fără titlu (Siderurgie), realizată între 1956 și 1961.

Interdisciplinaritatea și-a făcut simțită prezența în opera lui Ștefan Bertalan prin explorarea unor domenii care, la prima vedere, nu erau direct conectate cu practica sa artistică. Integrarea acestor zone de interes a generat transformări vizibile în modul său de lucru, conducând la metamorfoze ale limbajului artistic care nu ar fi rezultat în mod obișnuit din studiul unei simple naturi statice.

Practica sa artistică include, printre altele, seria de lucrări construite în jurul ideii de rețea, un tip de organizare vizuală pe care Bertalan îl transpune la un moment dat și în fotografie, atât alb-negru, cât și color. Această extindere către mediul fotografic păstrează rigoarea și logica internă a acelor structuri, adaptându-le unui alt tip de observație și documentare vizuală.

Grupul 111, transformat ulterior în Sigma, a reprezentat una dintre cele mai coerente și inovatoare direcții ale neoavangardei românești. Deși influențat vizibil de estetica op art, grupul și-a construit un limbaj propriu, orientat către un abstracționism în care structura, analiza și experimentul vizual ocupau un loc central. În practica membrilor săi se regăsesc elemente din op art, arta cinetică, abstractul geometric, arta concretă și diverse forme de experimentalism, toate integrate într-o abordare metodică și interdisciplinară. Această combinație a generat un cadru de lucru distinct, care a influențat profund evoluția artistică a lui Ștefan Bertalan și contextul în care opera sa s-a dezvoltat.

Nivelul -1 al expoziției încheie traseul propus de MARe printr-o revenire la nucleul formativ al lui Ștefan Bertalan: Grupul 111, alături de Constantin Flondor și Roman Cotoșman. Reunirea lucrărilor celor trei, împreună cu instalația Multivision (creată alături de membrii Sigma), orientată spre zona de land art, nu funcționează ca un simplu epilog, ci ca o recalibrare a întregului parcurs. Această ultimă secțiune reintroduce dimensiunea colectivă a începuturilor sale și reface legăturile dintre practica individuală a lui Bertalan și contextul experimental din care a crescut. În acest punct, expoziția se închide firesc, lăsând în urmă o imagine amplă și stratificată a unei opere care continuă să modeleze discursul artistic românesc.