„De când am început să lucrez în mediul video, am fost atras de convenția fade in/out care presupune pornirea din negru și terminarea în negru a unui film sau video, menită să delimiteze desprinderile dintre realitatea noastră și cea în care suntem invitați să intrăm. Cu timpul, această convenție s-a desprins și ea din mediul de lucru și a devenit un instrument prin care observ unele aspecte ale realității în care trăiesc, ale vieții mele, ale relațiilor pe care le am cu cei din jur.
Dacă o aplic asupra memoriei mele, despre care pot spune că are un început și un sfârșit destul de ambigue, pot surprinde o tranziție în momentele în care nu a fost definitivată. Cu cât am dilatat mai mult observațiile asupra modului în care memoria formează acest film fragmentat al vieții mele, am constatat că există momente uitate, sau niciodată înregistrate mental. Sunt atât de distante încât abia se văd, abia apar din negură, din tot ce nu e.
Expoziția este o interpretare a mea asupra acestor momente și plasarea lor la un posibil început sau sfârșit, a clipei imediat următoare sau înainte de nevăzut.