„În creaţia lui Ioan Delamare Atanasiu realitatea şi interpretarea liberă a acesteia se suprapun, sub semnul grafismului, până la identificare. Rezultatul artistic aparţine însă unei cu totul alte zone decât celei care transpare din perspectiva enunţată: este vorba despre naraţiuni simultane. Timpul a fost în mod voit suprimat, ca de altfel orice relaţie de cauzalitate din ceea ce vedem, lumea care se instaurează prin trimful şi întru exaltarea liniei aparţinând exclusiv vizualului. Avem de-a face cu un discurs pseudo, ori poate meta iconografic. Componenta onirică se împleteşte cu cea anecdotică, în spiritul unor legi de compoziţie care îşi află toate cheile de lectură şi parolele la vedere. Ceea ce contează este întregul, în condiţiile în care părţile componente au tendinţa de a-şi negocia individual ierarhia. Universul lui Atanasiu este fără soluţie de transcendere prin mijloace interne, din punctul de vedere al interpretărilor de factură literară. Compoziţiile sunt însă puternice, iar ideile instaurate prin eludarea asociaţiilor libere din interpretare, coerente. O grafică ce va stimula intelectual, chiar cu preţul disconfortului, care va genera întrebări mai degrabă decât să ofere răspunsuri, totul sub egida unei maniere de abordare vii, inconfundabile.”  Mihai Plămădeală, critic de artă, curator

Curator: Emilia Persu. Coordonator: Anca Boeriu