Expoziția continuă demersul vizual început odată cu fotografiile realizate pentru volumul Arta publică în Timișoara după 1989 al Andreei Lazea, sculpturile urbane fiind documentate cu rigoare, indicându-se poziționarea lor în Timișoara și, acolo unde a fost relevant, relațiile cu arhitectura, circulația sau textura spațiului public.

În prezentul proiect, propun o schimbare de perspectivă: monumentele sunt decontextualizate și plasate în spații minimale, fictive.Prin această distanțare, imaginile devin un exercițiu de memorie și recunoaștere, invitând privitorul să regândească relația cu patrimoniul sculptural al orașului.

Expoziția propune, totodată, o meditație asupra imaginii contemporane, situată la intersecția dintre sensibilitatea fotografică și posibilitățile tehnologice ale procesării digitale.