Presupunem că suntem într-o epocă post-război, în care războiul este de fapt unul omniprezent, al mijloacelor soft. Totul poate deveni armă, armament, orice poate avea valoare combativă. Culoarea kaki e un comentariu, un gest simbolic al acestui proces de instrumentalizare. Între artefacte domestice și artefacte militare este totuși o distanță incertă. Obiectele găsite sau regăsite nu sunt oricum recuperate cu adevărat niciodată.

Mihai Rusen construiește obiecte ale căror conexiune cu trecutul este nesigură: un trecut apropriat, ambiguu sau definitiv? O istorie domestică, militară sau creată? Profile metalice, nelipsite din elementele de mobilier de curte – mese, bănci de grădină, instalații de gaz, bucăți de gard – sunt integrate în practica prezentului. În același timp, obiecte-martori ai războiului, fabricate în cantități industriale, cu calități estetice contemporane datorită nivelului ridicat de proiectare și al calității materialelor folosite, sunt neutralizate prin culoare și amplasare.

Acest No Man’s Land apare pe o suprafață la rândul său neclară, nici neocupată, nici lipsită de interes, nici pământ gol, nici placă de beton. Artefactele construite apar și dispar printre traverse, pietriș și buruieni, la nelalocul lor și în total acord cu locul.