„De la anatomia artistică la opera finită”, expoziția tematică de anul trecut a Pinacotecii București, coordonată de Secția de Artă a Muzeului Municipiului București, a reunit lucrări ale unor maeștri ai artei românești sub conceptul de studiu artistic în vederea reprezentării corpului uman și a portretului.

Expoziția tematică de anul acesta, „Orient versus Occident”, se află sub semnul unui contrast armonios, după cum sugerează și titlul. Cu câteva excepții notabile (Simonet Lombardo și un pictor anonim de școală flamandă), conceptul expozițional reunește o selecție de peste 50 de lucrări (pictură, grafică, sculptură) din arta românească a secolelor XIX-XX. Este un interval în care migala artei academiste începe să fie deseori criticată, iar spontaneitatea artei moderne câștigă adepți. De altfel, arta acestor secole definește teritoriul românesc ca punct de intersecție între Orient și Occident.  

În acest sens, expoziția își propune să contureze conceptele de Orient și Occident. Această încercare presupune redarea culorilor locale specifice acestor două lumi, ilustrarea diversității surselor de inspirație și apelul la o reactualizare și o recontextualizare a unor peisaje și personaje exotice, definitorii pentru ceea ce înseamnă călătoria. În plus, alăturarea a două spații diferite implică și o valorificare a conceptului de alteritate, prin evidențierea unui dialog între noi și ceilalți.

Cei care deschid parcursul expozițional sunt Michel Simonidy, cu o copie după un cunoscut Autoportret al lui Rembrandt, și Gheorghe Tattarescu, cu un Autoportret și alte două compoziții.

Regăsim apoi o serie de peisaje ce cartografiază așezările și relieful unui Balcic irizat, cu aer oriental, departe de a fi decorativ sau aspru, locul care a atras mulți pictori români pentru lumină, colorit și formele naturii – Nicolae Dărăscu, Dimitrie Ghiață, Francisc Șirato, Samuel Mützner, Mina Byck Wepper, Sorin Adam, Petre Iorgulescu Yor, Cecilia Cuțescu-Storck, Ștefan Popescu. Vestul, celălalt motiv pictural, este reprezentat de Veneția, redată de Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Elena Popea și Petre Achițenie, în care accentul cade pe reprezentarea construcției arhitecturale și pe surprinderea fluidității luminii.

În sfera personajelor regăsim odaliscele lui Iosif Iser, reprezentative pentru recurența temelor orientale în pictura românească. Aceste figuri par a fi ancorate într-un spațiu interior, nelăsând să se întrevadă mai mult decât a surprins pictorul. Prin căutarea exoticului, a celuilalt, prototipul a luat locul individualizării, iar robustețea, forța a înlocuit delicatețea. Ca un răspuns la odaliscele lui Iser se ivesc pe simeze două personaje feminine realizate de Theodor Pallady, „Femeie în galben” și „Femeie în verde”, surprinse într-un spațiu intim, personal, specific operei artistului. Nicolae Tonitza este și el prezent cu două portrete, „Bust de femeie” și „Cap de tătăroaică”.