• No products in the cart.
TOP

Yankee Hotel Foxtrot

Expoziția de la galeria 1001 Arte Bucuresti prezintă lucrări din ultimii trei ani de creație ai artistei Beatrice Anghelache, absolventă a Universitații de Arte George Enescu Iași. A revenit definitiv in România dupa 20 de ani si s-a stabilit in București. Artista a mai expus la Pittsburgh, Berlin și Bruxelles. „Yankee Hotel Foxtrot” (YHF), e codificarea pentru „YOU HAVE FAILED”. A fost un ultim mesaj radio rămas in eter dupa ce întreaga civilizație și toate celelalte semnale ale ei au dispărut. Era transmis dintr-o remorcă alimentată cu energie solară și o voce de femeie a continuat mulți ani să îl repete pe unde scurte. Imediat după dezastrul planetar se folosise mai mult radiotelegrafia in limbaj Morse, într-o încercare disperată de a repera supravietuitori și resurse, dar deplasările nu au fost posibile. Rămași singuri si izolați, cațiva radioamatori au continuat să-și transmită mesaje până când au tăcut pe rând. A rămas acel slab semnal radio, Yankee Hotel Foxtrot.
Picturile descriu acest imaginar sfârsit de lume si o pâlpaire stinsă a civilizației, un mesaj pe care nimeni nu îl recepționează.” (Beatrice. Anghelache)
„Distopiile și scenariile apocaliptice sunt o parte integrantă a culturii umane. De la Arca lui Noe sau infernul lui Dante sunt folosite ca metafore menite să deschidă ochii semenilor la consecințele unei practici pe care o putem îndrepta, evitând astfel o catastrofă.
Viața umană se desfășoară în totalitate sub spectrul riscului existențial. De la traversarea banală a unei străzi la înrolarea în armată, toate sunt decizii asumate pe baza unui calcul de risc. o privire din afara speciei asupra coloniei umane de pe Terra (așa cum am privi un mușuroi de furnici) ar avea toate motivele să presupună că acest mod de viață favorizează și este condiționat de o necesară solidaritate a umanității, ceea ce ar conferi un important avantaj în evitarea riscurilor globale (modificările climatice, amenințările biotehnologiei, armelor nucleare, a unei inteligențe artificiale ostile, etc.). Diferența dintre cele două tipuri de risc sunt că nu mai sunt doar personale (catastrofa poate surveni după expirarea biologică a persoanei în cauză) ci transgeneraționale (copiii noștri vor fi afectați), astfel încât mijloacele de abordare devin opuse. În primul caz, putem invoca virtuțile singurătății carteziene (adevărul se află în luminile rațiunii proprii, izolate de simțuri și de ceilalți) pentru a ne salva atât de pericolele lumești, de ignoranță, cât și de iadul păcătoșilor. În cazul amenințărilor globale, pare că din contră, singura salvare presupune o comunicare continuă a membrilor speciei. O construcție supraumană în care fiecare să fie un nod într-o rețea planetară, o monadă competentă, continuu emițătoare de comentarii, opinii și judecăți de valoare, drept justificat de libertatea de expresie și datorie cosmică în același timp.” (Cristian Cojanu)

Post a Comment