Sorin Scurtulescu s-a născut în 1979 la Timișoara. A studiat pictura cu Constantin Flondor la Timișoara și cu Geoff Morten în Sunderland, Anglia. A participat pe plan național și internațional la peste 100 expoziții, personale și de grup. Este membru fondator al grupului Noima din anul 2003 iar din anul 2015 este reprezentat în România de Galleria 28 din Timișoara, iar în străinătate de galeria Vieneză 12-14 Contemporary și de proiectul Schleifmühlgasse 12-14.

Pentru Sorin Scurtulescu pictura este un limbaj ajutător care îi completează posibilitățile sufletești de exprimare, dar și o modalitate prin care poate înțelege mai bine creația lui Dumnezeu vizibilă și invizibilă.

Ai fost  artistul care a inițiat demersul de formare al grupului Noima. În Timișoara a existat un grup de artiști care au marcat o generație – grupul Sigma și 111. Avându-l ca profesor pe Constantin Flondor și dorind să creezi un context artistic mai larg, prin intermediul acestui grup ai încercat să duci mai departe moștenirea și viziunea artistică începută de grupul Sigma?

Natural, copiii vor să meargă mai departe decât părinţii lor, la fel şi artiştii de acum faţă de cei dinaintea lor. Cred că toţi artiştii contemporani sunt ca o ştafetă pentru cei postmoderni şi moderni. Evident că, avându-l profesor pe artistul Constantin Flondor, am fost conştient de şansa şi de posibilităţile diverse pe care le-am înţeles mai bine fiindu-i în preajmă. Grupul Noima s-a dezvoltat firesc şi a apărut în 2003 într-un moment în care arta din România şi din lume ajunsese la o maturitate cu un parcurs pluridisciplinar pe care cei din grupul 111 sau Sigma l-au început încă din anii ‘70. Evident că Noima a avut şi şansa apariţiei mai multor elemente tehnice care ne-au stat la baza unor lucrări precum video-uri făcute cu drone, internetul şi toată tehnologia din prezent. Prin această perspectivă se poate spune că am continuat experimentele şi jocul cu limbajul plastic şi vizual precum şi cei din Sigma sau 111.

Ai studiat la clasa domnului Constantin Flondor, iar sensibilitatea ta artistică te plasează aproape de spiritul impresionist, asemănător cu un Monet modern, care privește floarea ca pe un element sfânt. Abordarea ta picturală, concentrată pe frumusețea subtilă a naturii, pare să contrasteze cu direcția experimentală promovată de profesorul tău. Totuși, ce anume din practica artistică a domnului Flondor ai preluat și integrat în viziunea ta personală?

Cred că am preluat nu neapărat ceva din practica sa de lucru, ci starea de spirit care l-a condus şi pe el în natură, loc în care întreaga creaţie a lui Dumnezeu îţi poate fi de folos dacă vrei şi tu să devii creator şi să aduci întru fiinţă o imagine pe care o poţi realiza în diferite tehnici ale picturii sau ajutat de alte medii de captare mecanice ale imaginii.

Ai călătorit foarte mult și împreună cu grupul Noima ai avut expoziții în Germania, Austria, Belgia, Mexic, Italia, Anglia. Ai lansat un catalog (Italian Paintings) cu picturi realizate în Italia, în perioada în care beneficiai de bursa Vasile Pârvan și Nicolae Iorga la Academia Română din Roma și la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică Veneția. Peisajele sunt ancore ale amintirilor?

Nu consider că pictez amintiri sau peisaje, ci subiectul imaginilor urbane pe care le-am realizat în diverse ţări. Acestea sunt scenografii observate într-o lumină diurnă sau nocturnă care sunt sintezele şi esenţele cele mai importante care dau caracterul principal acelor locuri. Ele se transformă din peisaj în personaj principal sau în fragment de personaj principal. Aceste pretexte devin motivaţia principală pentru a crea o imagine mai puternică decât o privire aleatorie asupra unor impulsuri fugitive de tip impresionist sau postimpresionist. Dacă treceţi de această primă senzaţie falsă veţi putea simţi mult mai bine atmosfera poetică şi metafizică din aceste imagini fără ca ele să aibă o structură asemănătoare cu viziunea artistică sau tehnica lui Giorgio de Chirico.

Recent, ai expus la galeria de artă contemporană META Spațiu, în cadrul expoziției Bloom, o serie de lucrări realizate în timpul pandemiei. Crezi că florile, prin fragilitatea și frumusețea lor, au o valoare terapeutică, iar reprezentarea lor în artă rezonează cu dimensiunea spirituală a publicului?

Florile sunt cel mai bun terapeut. Este evident acest efect mai ales în cazul doamnelor şi domnişoarelor care sunt hipersensibile la acest tip de întâlnire. Evident că şi bărbaţii sunt afectaţi pozitiv de ele. Florile au un impact direct, imediat şi instantaneu prin formă, culoare şi efemeritate și transformă orice stare într-una luminoasă, optimistă, vecină bucuriei. Cantitatea lor este una mică comparativ cu restul elementelor din natură fiindcă, dacă ar fi mai mare, ne-ar copleşi vizual şi spiritual. Vorbeam cu un bun prieten pictor pe tema că astăzi este foarte greu să mai pictezi flori sau apusuri de soare fără să nu ajungi la un rezultat dulceag sau de prost gust. Cred că abordarea pusă în practică a avut o doză de curaj şi risc care a avut ca rezultat bucuria dezinteresată.

Ce a reprezentat expoziția Bloom pentru tine? La galeria META Spațiu ai adus un omagiu naturii?

Expoziţia Bloom a reprezentat concluzia celor trei ani de studiu printre flori, în grădină, ea a adus mai mult un omagiu vieţii şi luminii.

Analizând arta ta actuală, irisul devine un laitmotiv care se prezintă în manieră figurativă, cât și geometrică. Crezi că acest mod de a-l reprezenta poate oferi o cale de acces pentru înțelegerea operei de artă contemporană? Este necesară antiteza dintre figurativ și abstract în creația contemporană?

Irisul este o floare care dansează vizual şi de care nu te poţi plictisi, este într-adevăr o formă şi abstractă şi figurativă simultan. Are o structură geometrică şi organică complexă, ştie să trăiască şi să moară vizual, ca şi cel mai bun actor. Pentru mine a fost pretext motivant în a descoperi multitudinea de posibilităţi pe care viaţa ţi le dezvăluie atât din punct de vedere cromatic, cât şi ca bucurie spontană. Nu cred că este necesară antiteza dintre abstract şi figurativ, ci mai degrabă relaţia dintre raţional şi iraţional, dintre controlat şi necontrolat, cât şi dintre risc şi cumpătare în arta contemporană.

Natura a fost dintotdeauna admirată și contemplată pentru diversitatea și frumusețea ei, iar artistul are puterea de a o transpune într-o imagine. Ar trebui pictura figurativă să fie privită ca o invitație la contemplare sau ca un mesaj ce așteaptă să fie descifrat?

Doar prin contemplare ni se dezvăluie sau descifrează multe lucruri în plus, iar imaginea artistică de calitate nu poate fi decât una care ne invită la contemplaţie.

Ai comparat irisul cu îngerul și crinul cu steaua, două simboluri profund religioase. 

Nu a fost vorba de o simplă comparație, ci de o constatare rezultată dintr-un proces atent de observație. Ieşind din sfera unui gând religios şi intrând în zona unei realităţi pe care o poţi descoperi prin intuiţie, ridici voalul de pe primul strat vizibil.

Cum crezi că este abordată religia în arta contemporană, având în vedere influența puternică pe care a exercitat-o în perioada barocului?

Cred că religia în arta contemporană este abordată cu o oarecare reţinere şi o teamă de a nu fi un artist în afara modei deoarece atmosfera actuală a artistului liber, pe cont propriu, fără nici un gând religios îl poate aparent face un supererou care nu mai are nevoie de ajutorul nimănui şi care singur, fără nici o legătură cu sufletul sau cu partea spirituală, poate face orice lucru extrem de bine şi de relevant. Intrând în acest joc poţi cădea într-o falsă capcană.

Pentru expoziția Bloom de la galeria META Spațiu ai realizat 2 lucrări Study irises I și Study irises II, în care îmbini 2 domenii: arta și metafizica. Cum influențează arta fizica și cum inspiră fizica arta?

Simplu. Pluridisciplinaritatea este singura modalitate prin care nu cazi într-un blocaj sărac din toate punctele de vedere, în special cel creativ. Astfel că, artiştii vizuali se uită şi spre matematică, fizică, muzică, etc.

Arta contemporană a renunțat de mult la tehnică clasică și la reprezentarea exactă a realității. Crezi că arta contemporană se va întoarce către trecut?

Nu cred că arta contemporană se va întoarce către trecut. Cred că va merge cât mai departe spre viitor, având infinite posibilităţi creative datorate multiplelor surprize şi intuiţii umane.