Cronică de expoziție: Comoara marcată cu x pe hartă sau noul spaţiu NON art space
Articol scris de Bianca Ivan, câștigătoare a concursului Propagarta X Diploma Show
După ce te plimbi de câteva ori de-a lungul străzii Jean Luis Calderon, nr.36 şi aproape te dai bătut într-un final vezi pe cineva ieşind de pe o portiţă. Calea misterioasa ţi s-a deschis, pe uşa unui bloc din capitală te îndrepţi spre destinaţia pe care ai căutat-o atâta timp cu maps-ul în mână, ca un adevărat vânător de comori. Treptele în spirală te conduc spre o uşă larg deschisă, voci îndepărtate, cântecele unor sirene de mult uitate, te ademenesc înăuntru.
Într-un spaţiu alternativ găseşti noua galerie NON art space. Un apartament din Bucureşti este transformat într-o galerie de artă, sfidând preconcepţia tradiţională a unui spaţiu rigid şi împăiat care marchează galeriile prestigioase. Îndemnat să te încalţi cu nişte ciupicari din plastic albastru în faţa ta se deschide un spaţiu mare. Însă să nu uiţi că te avânţi într-o vizionare de lucrări de artă nu de apartamente fără mucegai. Fiecare cameră este câte un spaţiu expoziţional. Spaţiul este într-un dialog continuu cu artiştii, formându-se o colaborare directă între cei doi. Expoziţia de grup numită ++++ collaborations, curatată de galeristul Dimitrie Grigorescu cu ajutorul lui Hera Amuzescu, are ca scop formarea unui pod între artiştii români şi cei internaţionali, părţi care par inaccesibil de legat. În fiecare cameră a spaţiului se regăseşte câte o echipă de acest fel. Artiştii au condus întreg procesul pornind de la impusul celor doi organizatori, un al mod în care constructele au fost spulberate, lăsând mai puţină putere curatorilor sau galeriei. Organizatorii nu sunt numiţi nici pe afiş sau în descrierea evenimentului.
În prima sală lucrarea artistei Kristy Badenoch ocupă aproape toată podeaua, lipită cu scotch de hârtie. Prima dată m-am întrebat dacă mai degrabă nu cumva am ajuns într-un atelier decât într-o expoziţie. Lucrarea este o îmbinare a artei performance şi a mediului tradiţional, desenul. Artista a urmărit mişcarea vizitatorilor în expoziţie, tranşându-le prezența, transformându-i prin linii în artă. Abia când te dai un pas în spate şi îţi faci curaj să te uiţi la toată camera îi observi opera lui Dimitrie Luca Gora pe perete. Al doilea spaţiu este o sufragerie anormală, în care canapeaua este opera de artă, lucrare semnată de Kaja Haven, iar masa are ca scop expunerea setului de lucrări din ceramică semnate de Liliana Basarab.
Codependența modelează formele unor obiecte de veselă în lucrarea artistei romane. Două farfurii una peste alta care se combină, doua furculiţe îmbinate, doua căni de cafea topite împreună, codependența obiectelor le răpeşte de funcţionalitate. Întregul lor scop este spulberat, incapacitatea de desprindere le condamnă la propriul sfărit. În această cameră parcă întoarsă cu susul în jos un corp de bibliotecă este amplasat pentru a te putea agăţa de ceva concret, de ceva primitor. Liliana Basarab a confecţionat pentru aceasta expoziţie şi un set de măşti de fata din ceramică care sunt expuse lipite pe peretele din baie. Amplasate lângă oglinda te pun în postura auto reflexiei. Ce moduri de îmbunătăţire a sinelui foloseşti tu? Doar măştile de fată? Continuându-ţi turul dai de camera memoriei de Se () şi Mircea Mondreanu. Zgomote, vânt şi un material ce atârna din tavan te imersează în propriile tale amintiri. Fragmentele din Columna lui Traian reinterpretate tehnic de Mircea Mondreanu te împing pe calea unei memorii colective, transgeneraţională. Simţurile nu ţi se opresc din a fi puse la încercare nici în următoarea cameră care îi găzduieşte pe Pamp 3000(), Radu Pandele şi Răzvan Năstase. Un scaun al eternităţii te aşteaptă să te aşezi. Învăluit de fum şi orbit de lumina verde ce se disipa chiar în faţa ochilor tăi eşti prins în jocul veşnic al imaginilor generate de un program la nesfârşit. Dai click încontinuu transformându-te în oglinda scheletului de pe scaunul de gamingg topit de smoală. Asta îţi este destinul. Ultima cameră, bucătăria, găzduieşte o lucrare de Kaja Haven-Mystery.
Întoarcerea spre sine este un îndemn care răsună din fiecare colţişor al acestei expoziţii. Fiecare lucrare se joacă cu modul în care percepi tu lucrurile, modul în care simţi şi te laşi atins. Astfel, după ce pare că ţi-ai trăit propria odisee te întorci înapoi la a hoinări pe străzile bucureştene.