Articol scris de Miruna Robescu

Cum s-ar manifesta arta dacă ar exista o limbă comună care să conecteze diverse medii artistice, permițând artiștilor să formeze un dialog în jurul propriei lucrări?

There’s more to the problem, expoziția prezentată la galeria de artă contemporană Meta Spațiu formează un dialog, atât prin intermediul vocilor operelor, cât și datorită conceptului metamorfozat într-o dilemă. Este textul scris pe o pânză o pictură? Sau este totuși doar un text? Expoziția ilustrează această întrebare prin intermediul lucrărilor de artă (pânză este conectată cu pictura, – iar textul cu cerneala). În contextul prezent, Sorin Neamțu expune lucrarea When you see … 1 & 2 care pare afirmă supoziția prin intermediul tehnicii abordate. Artistul redă efectul de scurgere a cernelii, acest accident transformându-se într-o operă de artă. Conectate cu ideea de accident sunt și picturile lui Stefano Calligaro, Poetricks, ele având greșeli în structura cuvintelor, iar simpla lor scriere corectă ar fi dus cu gândul la un text clasic, scris de un poet. Însă, prin simple erori intenționate, opera poetică se transformă într-una vizuală.

Sorin Neamțu, When you see … 1 & 2

Textul alb pe fond negru oferă o senzație de acuratețe, cuvintele par a fi corecte, dar nonculoarea negru oferă un sentiment de îndoială. Textul negru pe fond alb trezește o revoltă și o afirmație fermă cu privire la greșeala existentă în text. Deși această comparație oferă un punct de vedere obiectiv, realitatea se dovedește a fi înșelătoare. Jocul de culori nu relevă acuratețe în texte, ci dimpotrivă, stârnește în public dorință de a se concentra și a încerca să citească textul atent.

Stefano Calligaro, Poetricks

Curatorul expoziției, Francesco Giaveri subliniază faptul că pictura este lentă și complexă, iar comunicarea trebuie să fie cât mai dinamică. Această contradicție ilustrează adevărata problemă cu care se confruntă publicul. Problema este cercul în care se învârte perspectiva și interpretarea omului care vede o pictură sub formă de text. Mesajul, chiar dacă pare simplu, devine o enigmă în momentul în care este scris pe pânză.

În Paragraphs on Make-Up Art, Cristina Garrido prezintă niște ritualuri banale, uzuale, care nu au la prima vedere legătură cu arta. În acel moment apare următoarea problemă: este important ce văd în imagini sau este relevant conceptul din spatele unui video care nu transmite nimic estetic? Lipsa sunetului este compensată de textul scris sub formă de subtitrare, prin intermediul căruia se adeverește ipoteza conform căreia mesajul scris transmite un sentiment de apropiere al omului față de artă. Explicațiile și informațiile oferite ajută la înțelegerea și interpretarea operei de artă, spre deosebire de textul gândit sub formă de pictură. Artista apelează la paragrafele lui Sol Lewitt despre artă contemporană, pe care le inserează la subtitrare, jucându-se cu două concepte: instrucțiuni pentru make up – instrucțiuni pentru arta contemporană, urmezi anumite etape și reguli, cu strictețe, până realizezi lucrarea finală.

Cristina Garrido, Paragraphs on Make-Up Art

Stabilind o paralelă între operele Paragraphs on Make-Up Art și Poetricks se creează o antiteză între strictețe și libertate, între comic și serios.

Peretele roz din spatele video-ului are rolul de a continua lucrarea și de a o aduce mai aproape de privitor, chestionând relația dintre aparență și esență.

I am saying that it is the meaning what makes a text to be a text? And what it is the lack of meaning that makes a painting be a painting? În aceasta fraza regăsită în lucrarea Annei Dot se problematizează conceptul ilustrat în titlu: There’s more to the problem. Problema se referă la definirea conceptului „sens”. Sensul este conferit textului, iar nonsensul este atribuit picturii. Răspunsul la întrebare ar putea fi redat într-un concept care să trezească și alte problematici: se poate realiza un text fără sens și să fie considerat în continuare text și pictura să aibă sens și să fie înțeleasă de public, fără a li se oferi acestora informații?

Anna Dot, “what is it that makes a painting be a painting?

Lucrarea, “what is it that makes a painting be a painting? surprinde un univers în interiorul căruia norii se transformă în cuvinte, conceptualizându-se astfel receptarea mesajului scris: este un text umbrit de interpretări, la fel cum un desen figurativ poate fi acoperit de o istorie necunoscută de către public. Anna nu oferă un răspuns clar, ci amplifică o îndoială și mai mare, care se continuă cu întrebări. Anna Dot, “what is it that makes a painting be a painting?

Textul, în cadrul video-ului Love letters, devine suport pentru imaginea vizuală sensibilă, metamorfozând într-o manieră lentă vulnerabilitate captată în cuvinte, aplicând-o în artă. Petra Feriancova examinează cum sunt transmise narațiunile și emoțiile personale prin intermediul scrisorilor. Lucrarea Love Letters reflectă o explorare a memoriei afective și a legăturilor umane intime, utilizând un mix de arhive personale și materiale documentare. Prin scrisori, jurnale și fotografii, artista examinează modul în care emoțiile și relațiile sunt înregistrate, păstrate și transmise în timp. Proiectul surprinde fragilitatea comunicării și oferă o meditație profundă asupra modului în care memoria personală poate fi transformată în arhivă colectivă, invitând privitorul să participe la un dialog intim despre trecut. Cuvintele în lucrarea Petrei devin simboluri, care, puse într-un context, marchează finalitatea unei lucrări.

Alfabetul, o altă componentă a câmpului lexical al textului, este prezent în Untitled. Petra Feriancová modifică semnificația cuvintelor și își creează o artă proprie, prin eliminarea diacriticelor, sugerând astfel existența unui catalog al excepțiilor.

O creație artistică ascunsă și oarecum slab perceptibilă este In the flesh of my memory. Artistul Ian Waelder maschează vocea unui citat provenit de la o scriitoare din Franța. ,,Din carnea memoriei mele’’ provoacă un disconfort pentru privitor, tehnica folosită (ceara) face apel la obsesia pentru memorie și pentru istoria orală. Atât lucrarea In the flesh of my memory cât și lucrarea Petrei, Love Letters, sugerează prezența artei conceptuale. (ideea predomină, nu reprezentarea ei).

Misterul descifrării textului apare și la Norbert Filep, care prezintă în seria Environmental narratives series cele două concepte prezentate în cadrul expoziției: textul și pictura. Artistul suprapune în creația sa peisajul cu textul, o alăturare care, deși pare firească pentru că îți poate oferi o explicație despre mesajul lucrării, devine indescifrabilă datorită repetiției literelor. Confuzia creată marchează apariția unei opere de artă care reușește să îmbine două domenii diferite: artă și literatura. Culorile puternice ale picturii concurează cu celelalte lucrări expuse în această expoziție, având acele caracteristici care oferă un posibil răspuns la întrebările conceptului expozițional: Este textul scris pe o pânză pictură?

Norbert Filep, Environmental narratives series

Amplasat într-o zonă care pare liberă de orice influențe artistice, singură în sala de expoziție, precum în libertatea oferită de natură, Camille Llobet, în video-ul REVERSE, în timp ce se plimbă cu mașina, lansează o premisă. Descrierea în direct și cu voce tare explorează jocurile de influențe și sincronizări între realul perceput și reprezentarea sa gândită și formulată. Astfel, prin căutarea jocurilor de influențe și sincronizări, artista încearcă să observe cum se influențează reciproc aceste două aspecte: cum percepția directă modelează felul în care o persoană gândește și vorbește despre realitate și invers, cum gândirea și limbajul pot afecta modul în care acea persoană percepe realitatea. Atât textul, cât și pictura, au un limbaj și o gândire care se provoacă reciproc și în final oferă un material finit, care poate schimba realitatea sau o poate traduce într-un limbaj abstract. Camille enumeră mai multe culori, inducând ideea de conexiune dintre text și pictură- pictura este formată din culori, culorile sunt cuvinte, iar textul este alcătuit din cuvinte, astfel peisajul definit prin cuvinte, nu prin culoare și aspect vizual.

There’s more to the problem reprezintă o succesiune de voci care formează un dialog între text și pictură, între vizual și scris, între concis și ambiguu, reușind în final să îmbine o serie de perspective și de idei provocatoare. Expoziția nu oferă un răspuns concret la întrebarea adresată în titlu, dar surprinde o serie de mărturii ale unei căutări artistice, care conturează un univers multicultural.