Expoziția ”Răsucirea” – 5 niveluri pentru edificarea Banatului Etern – aduce în fața publicului spiritul vremurilor interbelice din Banat având corespondență directă cu realitățile și creațiile contempoane, devenind astfel o mărturie a legăturii dintre trecut și prezent.

Termenul „răsucire” se află în valoarea intrinsecă a fiecărui exponat prezent aici, fie că este vorba despre răsucirea propriu-zisă a obiectul, fie că ne referim la „răsucirea” conceptuală – aceasta din urmă fiind interpretată ca o deschidere a unui drum al cunoașterii, deci un fel de schimbare/ metamorfoză spre niveluri superioare. Obiectele de artă sau obiectele cu simplu caracter utilitar reunindu-se, deci, în această expoziție sub emblema artei.

Expoziția explorează concepte filosofice cum ar fi „ Mitul peșterii” lui Platon – realizând astfel o trimitere la spiritul lipsit de vizualitate. Mitul Peșterii din Republica lui Platon este punctul de plecare pentru o metaforă mai largă despre transformare, iar expoziția reinterpretază acest mit pentru a descrie dinamica istorică și culturală a regiunii carpato-danubio-pontice și a obiectelor expuse.

Așa cum omul peșterii trăiește învăluit de iluzia umbrelor proiectate pe peretele peșterii, construindu-și chiar propria realitate prin ele, în același mod este adusă în vedere ideea de răsucire abordată în expozițe – părăsirea viziunii știute, îngrădite și dintr-o perspectivă unilaterală, și întoarcerea privirii spre o lume nouă, ce impune în mod automat tranformarea modului de a privi lucrurile. Mișcarea fizică descrisă în mit (întoarcerea ochilor și corpului către lumină) este transpusă în utilizarea și funcționalitatea obiectelor expuse. Fiecare obiect reflectă un gest, un ritual sau o mișcare și astfel răsucirea devine o metaforă pentru relația dintre corp și obiecte. Ca laitmotiv, spirala se regăsește în miscarea repetată a acțiunii de tors, în mișcarea rulmentului, în forma vaselor de ceramică, în gestul necesar utilizării râșniței de cafea ș.a.m.d.

Conceptul de „răsucire” are un caracter ambivalent în acest sens; în primul rând privit din punctul de vedere al schimbării spirituale – asocierea deci cu acea persoană din grupul de oameni (ce își creaseră realitatea în funcție de proiecțiile din peșteră), care are inițiativa de a-și intoarce spiritul spre lumină, de a ieși din ignoranță – dar și din punct de vedere fizic. Expoziția folosește acest cadru pentru a arăta cum spațiul carpato-danubio-pontic s-a transformat continuu sub influența marilor imperii. Fiecare piesă expusă este un „martor” al acestei răsuciri istorice și culturale.

Expoziția explorează legătura dintre cele două componente principale ale conceptului expozițional – patrimoniul antic și creațiile artistice moderne și contemporane. Motivul răsucirii devine astfel un fir conducător, prezent atât în istoria culturală a Banatului, cât și în preocupările artiștilor de astăzi. Se realizează o adevărată călătorie temporală prin reunirea în concept a unor obiecte din preistorie, obiecte de artă decorativă, până la lucrări ce aparțin modernității și contemporaneității. O altă dimensiune a expoziției evidențiată prin conceptul de „răsucire” este reprezentată de focusul și defocusul pe idei contrare, dar care se reunesc sub simbolistica preschimbării – aici vorbim despre raportul dintre obiecte cu funcție decorativă și obiecte cu funcție strict utilitară cum ar fi:capitelul ionic (epoca romană, sec III) și fusurile de lemn. Se crează astfel un efect contrastant atât prin perioada istorică dar și prin scopul cărora serveau obiectele de-a lungul timpului.

Un alt contrast este scos în evidență prin alăturarea unor obiecte de utilitate diferită, dar a căror relație se bazează pe raportul delicat-brutal. Este reprezentat de dialogul dintre fructiera cu statuetă feminină (porțelan) și instrumentul de înaltă productivitate. Simpla materialitate a  acestora romantizează raportul dintre ele – delicatețea porțelanului accentuată prin silueta feminină dialoghează subtil cu structura dură a frezei melc monobloc pentru prelucrarea roților de lanț.

Cu alte cuvinte demersul a vizat evidențierea valorilor obiectelor în sine, a spiritualității acestora – fapt realizat  prin diversitatea selecției – de la piese vestimentare, decorative, la piese arheologice, altele de uz casnic.

Expoziția „Răsucirea” reprezintă, astfel, mai mult decât o simplă incursiune în trecut sau o contemplare a prezentului; este un exercițiu de înțelegere a transformărilor culturale și spirituale care au modelat Banatul și, implicit, spațiul carpato-danubio-pontic, fiind pus accentul pe dimensiunea introspectivă a obiectelor expuse.