Expoziția Table et Tableau s-a deschis în data de 27 iunie în spațiul Arsmonitor din Casa Presei Libere. Cu o identitate vizuală subtilă, dar cumva surprinzător de recognoscibilă (grație consecvenței identității galeriei de până acum), proiectul este extrem de atractiv prin felul în care pune la încercare anumite concepte cu care spațiul artistic ne-a obișnuit și care nu mai presupun, de regulă, nicio surpriză. Table et Tableau are un discurs jucăuș-zeflemitor, provocând noțiuni de uz curent în artă precum: autor, curator, cercetător, context, arhivă, group show.

Despre acest discurs cu un aer proaspăt, tonic și stimulant pentru interlocutor, Propagarta a stat de vorbă cu Silviu Pădurariu, curator independent, care, în 2023, alături de Mia Munteanu, antreprenor în industria creativă, a deschis spațiul galeriei Arsmonitor din Casa Presei Libere. Dialogul purtat cu Silviu relevă anumite idei cheie ale expoziției, prezentate cititorilor în materialul ce urmează, precum și câteva dintre coordonatele care fundamentează ceea ce Arsmonitor vrea să construiască prin programul său expozițional.

Expoziția Table et Tableau pune pe masă, în sens propriu, părți mici, aproape aleatorii, din mediul înconjurător al fiecăruia dintre cei 12 artiști ce fac parte din proiect: Grațian Gâldău, Dumitru Gorzo, Ioana Gorzo, Teodor Graur, Nicu Ilfoveanu, Gili Mocanu, Răzvan Neagoe, Radu Pandele, Ilie Pavel, Bogdan Pelmuș, Magdalena Pelmuș și Mircea Suciu.

Aceste obiecte foarte diverse, extrase din preajma artistului, din ambientul creativ al acestuia, se află la granița dintre lucrarea de artă finită și întreg lanțul proceselor creative (foarte personale) ce îi dau naștere. De aceea, Table et Tableau nu este o expoziție de grup, așa cum ne-am aștepta, în care un număr de artiști participă cu rodul muncii lor — aflat în stadiul în care creatorul consideră că acest rod este gata să fie dat publicului —, iar o persoană din exterior, erijată în rolul de curator, creează un context expozițional în care lucrările alese să funcționeze împreună. Obiectele de pe masa special construită din galerie fac parte din mai multe categorii identificabile în universul creativ: ele sunt fie preparatorii, făcând parte din pregătirea unor viitoare lucrări, fie adiacente preocupărilor artistice, cu un potențat spirit de joc, trial and error, altele fiind chiar rămășițe ale unor acțiuni artistice demult încheiate. „Ele sunt false obiecte de arhivă, pentru că aparțin unor artiști la care, când intri în aterlier, cauți să vezi lucrarea de artă finită și nu te uiți la aceste obiecte din fundal, caiete, schițe, rămășițe ale altor expoziții și așa mai departe. Dar dacă acești artiști dispar acum, și trec 20 de ani, toată lumea începe să spună, am un caiet de-al lui Dumitru Gorzo, am un caiet de-al lui Gili Mocanu, am o peliculă de-a lui Nicu Ilfoveanu, și obiectele acestea devin imediat prețioase și valorificate”, a explicat Silviu.

Acoperind o arie de timp extinsă din arta contemporană, cel mai vechi obiect fiind de la sfârșitul anilor 50’, iar cel mai recent din anul curent, dimensiunea temporală lărgește și mai mult posibilitățile pe care le are vizitatorul, care acum nu mai este sinonim cu un privitor, ci este invitat să atingă, să cerceteze, să aranjeze, să intervină, exact ca un curator, trecând prin filtrul propriu potențialul narativ al fiecărui obiect și stabilind rolul său, determinant sau secundar, în marele tablou al mesei.

Prin dezordinea de obiecte pe care o prezintă, de fapt, expoziția, dar și prin starea sa de perpetuă schimbare, în funcție de persoanele care trec pragul galeriei și care interacționează cu materialul de pe masă, demersul Table et Tableau se poziționează interogativ față de conceptul de autor al unei expoziții.

„Un curator, de obicei, devine, în sens universitar, cercetător de arhivă și autor de expoziție. Ca și curator, selectezi niște lucrări de artă, pui numele artistului mare, iar tu te pui sub numele lui cu nonșalanță. Expoziția despre asta este, în primul rând, e un gest cu un grad ridicat de critică și ironie. Un cercetător nu e un autor și o arhivă nu e o materie primă și inertă. Totodată, aproape în răspăr cu teza asta, într-un sens mai sofisticat, modul în care organizezi niște lucruri, capătă o semnificație în sine. Într-adevăr, când cercetezi o masă de informații și o selectezi și o organizezi, din principiu creezi o teză, dai o perspectivă de idei și o dimensiune epistemologică. Și, ideea asta, am vrut s-o întorc, nepunând în ordinea muzeală lucrurile. Nu doar că nu sunt în ordine sau sunt dezordonate, ci am insistat să le dispun unele peste altele. Ai caietele lui Gili Mocanu peste fotografiile lui Nicu Ilfoveanu, ai cartea lui Grațian Gâldău peste stickerele de la o expoziție mai veche a lui Dumitru Gorzo, ai cartea Magdalenei Pelmuș peste un steag cu o pictură reprodusă de-a lui Mircea Suciu, și așa mai departe”.

Table et Tableau funcționează în acest sens interogativ pentru că, într-adevăr, în comunicarea sa nu este prezent un curator, singura creatoare de context este galeria Arsmonitor, iar publicul, promovat de la calitatea sa de privitor, devine autor. „Pentru că este o poziție anti-auctorială, anti-research și anti-curatorială, toată povestea aceasta este salvată prin ceea ce am numit a fi cheia principală a expoziției, accesul total oferit vizitatorului de-a lua, de-a pune mâna, de-a răsfoi, de-a întoarce și de-a schimba ordinea lucrurilor”.

Expoziția Table et Tableau, cu dezordinea sa voită, cu identitatea sa vizuală liniară, lipsită complet de evidențierea — deseori practicată în cazul expozițiilor de grup — anumitor obiecte expuse sau unor nume de artiști, vine după câteva show-uri de succes, în care o mare parte din energia organizatorilor a fost concentrată pe cunoașterea artiștilor și livrarea mesajului artei lor către public. Dacă programul expozițional al galeriei de până acum a scos în evidență personalitatea artiștilor expozanți și a prilejuit întâlnirea publicului cu aceștia, esențială în viziunea organizatorilor, expoziția prezentă mizează pe temele complexe abordate și pe dialogurile pe care le generează. „Noi încercăm, într-un mod rațional, ca evenimentele, partea de merchandising și tot ce îmbracă povestea, să fie în acord cu acest conținut cultural și să fie propriu, diferit de proiectul anterior sau de următoarele. La verninsajul Table et Tableau nu am avut un anumit star, un centru de atracție sau o ‘locomotivă’.  Deodată, curatorul a preluat acest rol, lucru pe care am preferat să nu-l scot în evidență. Eu practic această mică diversiune, punând numele și identitatea galeriei în centrul atenției. Față de celelalte vernisaje, unde am avut de scos în evidență un nume, două sau mai multe, aici nu am făcut același efort”, a spus Silviu.

Discutând despre cum a fost primită de către public, date fiind aceste coordonate speciale și distincte ale expoziției, Silviu ne-a explicat: „Pentru noi, tema aceasta e mereu importantă: cum pleacă artistul de la verninsajul lui? Încercăm ca rezultatul unui proiect expozițional să ofere un grad ridicat de self-esteem artistului și un grad ridicat de socializare pentru vizitatori. Nu poți schimba realitatea, faptul că lumea vine la un verninsaj și să se vadă între ei. Deci trebuie amplificată această realitate într-un mod cât mai calitativ. În cazul Table et Tableau, vernisajul a fost așa cum nici unii dintre noi nu ne-am gândit, pentru că am descoperit în seara respectivă faptul că vernisajele expozițiilor puse pe perete crează o împrejurare în care oamenii stau spate în spate și au relații unilaterale cu obiectele și nu vor să-i deranjezi prea tare. Fiecare are o relație intimă, subiectivă cu lucrările. Ei bine, în cazul acestei expoziții, nu mai era nimeni spate în spate, toată lumea era față în față, în jurul mesei, așteptând ca cel din dreapta să termine de explorat și aranjat obiectele, intrând în discuție cu alții din jur, creându-se niște poduri de relaționare și interacțiune pe care nu le-am prevăzut.”

Având accentul trecut din sfera vizuală în sfera conceptuală și contemplativă, cu o aură interogativă îndreptată spre teme proprii câmpului semantic al expozițiilor de artă contemporană, cel mai recent proiect Arsmonitor invită la experimentarea fizică în spațiul galeriei. Pentru cei activi în domeniul artelor, expoziția generează teme de discuție vibrante, în timp ce pentru publicul general oferă șansa de a intra în rolul autorului și de a descoperi creația unor artiști din poziția unui explorator de arhivă, poziție care poate fi pe cât de incitantă și stimulativă, pe atât de neobișnuită și incomodă.

Table et Tableau poate fi vizitată la Arsmonitor până în data de 29 august.