Expozițiile With / Against the Flow. Intervenții fotografice contemporane sunt două expoziții cu lucrări fotografice, video și foto-obiecte găzduite în această perioadă de 2/3 Galeria și Goethe-Institut. Proiectul propune o explorare critică a vieții urbane contemporane, ca reflecție asupra configurațiilor vizuale performative și arhitecturale ale orașelor noastre. Această serie de expoziții își propune să răspundă unor întrebări esențiale mediului fotografic, plecând de la premisa artistului creator de imagini noi: „Imaginați-vă că sunteți fotograf și trebuie să ieșiți în lume pentru a crea imagini noi. Dar ce înseamnă afară în zilele noastre și ce face ca imaginile să fie noi? Cât de eficientă mai este fotografia ca mijloc artistic într-o epocă în care totul a fost deja fotografiat, iar un flux nesfârșit de imagini conectate inundă totul? Ce întrebări trebuie abordate astăzi? Și cum?”
Expozițiile With / Against the Flow. Intervenții fotografice contemporane prezintă, prin prisma practicilor artistice individuale si colective, artiști care trăiesc în Germania, alături de artiști români care redefinesc fotografia ca mediu. Ei explorează critic perspective ale vieții urbane contemporane, utilizând fotografia, video-ul, foto-obiectele ca reflecție asupra configurațiilor vizuale performative și arhitecturale ale orașelor noastre. Prima parte a expoziției are loc la 2/3 Galeria, cu lucrările artiștilor Mihai Șovăială și Nico Krebs + Taiyo Onorato, iar a doua parte continua la Goethe-Institut, unde artiștii Sebastian Stumpf și Vladimir Florentin expun lucrări ce întregesc discursurile expoziționale pe teme ale urbanității, a intervențiilor artistice și a materialității factuale fotografice. Ambele expoziții pot fi văzute până pe 23 martie 2025. Intrarea este liberă.

Am stat de vorbă despre acest proiect cu doi dintre fotografii implicați, Nico Krebs și Mihai Șovăială. Nico Krebs explorează, alături de Taiyo Onorato, fotografia ca un spațiu al posibilităților nelimitate, demontând conceptul tradițional de „reprezentare autentică”. Prin lucrările lor, artiștii creează iluzii vizuale și intervenții subtile care reflectă asupra idiosincraziilor culturale și miturilor urbane. Lucrările lor au fost expuse în galerii și muzee de renume mondial, inclusiv Fotomuseum Winterthur, FOAM Amsterdam, Le Bal Paris și MoMA PS1 New York.

Mihai Șovăială este un artist vizual din România, cunoscut pentru explorările sale asupra peisajului urban și modului în care acesta reflectă transformările sociale și culturale. Absolvent al Universității Naționale de Arte din București, Șovăială a participat la numeroase expoziții naționale și internaționale, remarcându-se prin utilizarea inovatoare a fotografiei și video-ului. Lucrările sale documentează și interpretează spațiile cotidiene, punând accent pe detaliile care, deși trec deseori neobservate, au o puternică încărcătură narativă și vizuală.

În proiectul “Holding Pattern”, ai documentat construcția Aeroportului Internațional Ghimbav-Brașov. Ce te-a atras la acest subiect și ce ai dorit să transmiți prin aceste imagini?

Mihai Șovăială: În cazul proiectului „Holding Pattern” am fost interesat de caracterul incert pe care îl avea aeroportul în perioada stagnării construcției. Deși era o construcție în desfășurare, întregul areal arăta mai degrabă ca o deconstrucție. În fapt am fost atras de acest peisaj în transformare care nu avea nici o funcționalitate și care sfida orice logică economică. Imaginile prezintă un portret al unui peisaj în tranziție.

Arhitectura și urbanismul sunt teme centrale în munca ta. Ce crezi că fotografia poate surprinde despre, dincolo de simpla documentare?

Mihai Șovăială: Fotografia este doar un instrument. În cazul meu, actul fotografierii este un doar un prim pas. Modul în care extind fotografia atât prin caracterul spațial sculptural pe care îl realizez în contexte expoziționale cât și prin materialitatea suportului de print sunt doar câteva dintre metodele prin care fotografia iese din sfera înțelegerii superficiale. Documentar poate să fie și conceptual și ficțional și speculativ. Rămâne la înțelegerea fiecăruia dacă dorește să eticheteze un anumit tip de lucrare sau dacă rămâne deschis în a chestiona lucrarea dincolo de discursul general.

Cum percepi schimbările din fotografie în ultimii 10-15 ani? Unde vezi locul fotografiei în arta contemporană actuală?

Mihai Șovăială: Fotografia este și sculptură, este și instalație, este și performance iar față de alte medii este și experiență imersivă atunci când fotografia este de exemplu prezentată la scară mare – vezi artiști care lucrează cu diaproiectoare, proiecții sau fototapete. Cum ziceam, fotografie este doar o unealtă. Rămâne de văzut dacă lucrările rezultate din fotografie își găsesc locul undeva.

Expoziția pune în discuție rolul fotografiei într-o lume saturată de imagini. Cum mai poate fotografia să fie un mediu relevant și provocator astăzi?

Mihai Șovăială: Expoziția de față nu își propune în nici un caz să pună în discuție rolul fotografiei în această lume saturată de imagini. Haideți să înlocuim termenul de fotografie cu artă. „Cum mai poate arta să fie un mediu relevant și provocator astăzi?” Vă așteptăm la expoziție să trageți singuri concluziile.

Care este cel mai important lucru pe care vrei să-l rețină vizitatorii după ce parcurg expoziția?

Mihai Șovăială: Fotografia nu este doar fotografie. 

Ce rol joacă nostalgia în munca ta, mai ales în proiecte care combină trecutul și viitorul precum “Future Memories”?

Nico Krebs: Nostalgia este alcătuită din „durere” și „a te întoarce acasă”, o dorință de a regăsi trecutul. În cazul Future Memories, este mai degrabă o dorință după o idee a viitorului așa cum era imaginată în trecut. Este o emoție complexă care se materializează în această lucrare pseudo-fotografică, o înțelegere a faptului că toate aceste fantezii despre viitor sunt, de fapt, alcătuite din imagini ale trecutului. Există un alt cuvânt care poate surprinde mai bine acest sentiment: anemoia, nostalgia pentru un timp pe care nu l-ai cunoscut niciodată. Acest termen provine din „vânt” și „minte” și descrie un fenomen similar cu momentul în care un copac este deformat de curenți de aer puternici, până când pare că se îndoaie înapoi.

Cum îți alegi destinațiile pentru proiectele tale fotografice și ce te atrage la aceste locuri?

Nico Krebs: Călătoriile noastre începeau de obicei cu o idee simplă, cum ar fi să conducem spre est până când drumul se termină. Sau să traversăm America pentru a verifica mitul road trip-ului și a bea cafea la filtru din pahare de polistiren. Sau să străbatem desișul Mauerstreifen din Berlin, fostul teritoriu de nimeni, unde un zid despărțea cândva două lumi. Pentru noi, călătoria a fost mereu un fel de a avea pupile dilatate: multă informație și niciun punct de focalizare precis.

Există vreo experiență sau întâlnire din călătoriile tale care ți-au schimbat perspectiva asupra artei sau a vieții? Ai rămas marcat de ceva?

Nico Krebs: Fiecare călătorie lasă un strat de sediment în minte și schimbă cursul râului. Unele o fac subtil, prin mici unde, în timp ce altele formează bancuri de nisip adânci și inundă întregi regiuni.

A înțelege că toți oamenii au aceleași dorințe și nevoi fundamentale – fie că este vorba despre un păstor din Murghab, un vânzător din Belfast sau un urbanist din Jeddah – a fost o revelație esențială. Venind dintr-un Occident destul de xenofob, experiența ospitalității radicale din culturile Asiei Centrale a fost, ca să spunem blând, o lecție de smerenie.