„Liminalul desemnează zona intermediară în care subiectul se regăsește între două stări ale existenței, într-un teritoriu al incertitudinii, al potențialului, al nedeterminatului. Cea mai accesibilă formă a unei experiențe de acest tip apare în stările hipnogogice și hipnopompice. Prima precede somnul, când conștiința piere în REM, iar cealaltă se petrece în revers, în pre-trezire, când mintea expediază somnul dar nu atinge câmpul lucidității. Este o stare ce aparține unui timp amorf, în care rulează imagini cu o densitate onirică și realul se instituie ca un spațiu arhetipal. În acest cadru fenomenologic se înscrie expoziția Iwajlei Klinke, intitulată HYPNOPOMP, care propune, printr-o înșiruire de portrete, o metodă de parcurgere și deconstrucție a transformării, tranziției, aspectelor legate de gen și privirii contemporane.

Practica Iwajlei Klinke explorează această zonă interstițială printr-un soi de practică ceremonială proprie. Artista călătorește frecvent în diverse colțuri ale lumii pentru a participa și a evida portrete fotografice în timpul festivităților, ceremoniilor, sărbătorilor, evenimentelor majore din ciclul vieții unor tineri, ocolind dimensiunea socioculturală, și urmărind, mai curând, decontextualizarea unor manifestări, deghizări și transformări identitare temporare. Extrase din seva comunitară și așezate în fața unei pânze negre, figurile apar asemenea prezențelor nepământene din mitologiile drumului inițiatic; sunt chipuri familiare, și totuși stranii, cu fizionomii recognoscibile și totuși întrupând un alt corp – zoomorf, în cazul Therian Infantes V și III – sau o altă identitate, în cazul băieților (pre)pubertini costumați în preacuvioasele madonne. Accentul lui Klinke cade tocmai pe aceste praguri în care subiectul trece într-un alt registru. În seria Therian Infantes, aceste transformări emană o aură anume: adolescenții întruchipează personaje hibride, uneori mascate, alteori costumate, vizând aspecte ale (sub)culturii pop – figurile reprezentând tigri canalizează vocabularul gestual al breakdance-ului newyorkez de la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980; Iwajla Klinke extinde și în alte serii reflecțiile sale asupra tranzițiilor de gen și manifestărilor culturale, în Mexican Diaries și Pearls in Herod’s Eyes, de pildă, sau în lucrarea Bee King – care face referire la o concepție istorică răspândită (până la Shakespeare) conform căreia stupul nu era condus de o regină, ci de un „rege al albinelor”. Klinke remarcă liminalitatea în forma ei plastică, maleabilă, conturată de reprezentări iconografice moștenite, de repertoriul culturii pop și, poate cel mai important, de universul fragil și fantezist al adolescenței.

Fundalul negru, abisal, evocă tradiția portretisticii renascentiste, baroce, și se învecinează compozițional cu lucrări canonice ale Marilor Maeștri (Titian, Vermeer, Caravaggio) care conferă modelului, prin neutralitatea planului secund, o intensitate aproape plutitoare; cadrul documentar și contextul fizic din spatele acestui văl sunt obturate deliberat, întocmai pentru consacrarea discursului subversiv al artistei, care modelează și ocrotește prezențele umane autonome. Ceea ce naște întunecimea fundalului este o mai mare atenție asupra costumului, trăsăturilor, posturii, privirii, elementelor morfologice care constituie imaginea. Inclusiv corpurile pot fi citite, mai departe, ca suporturi ale unor transferuri simbolice, care străbat granițe de gen, vârstă, rol, identitate.

În expoziție, așadar, se conturează o comunitate fluidă. Lucrări din serii precum The Bee King II (Canada, 2013), Mexican Diaries II (2016–2017), Therian Infantes (2016–2017) sau Grammar of Grief (2015) dialoghează într-un ansamblu vizual atemporal și transcultural. Diversitatea geografică este absorbită de estetică unitară, clasic-picturală, iar diferențele culturale se transformă în variațiuni ale aceleiași funcții: aceea de a institui, prin portret, un spațiu tranzitoriu, hipnopomp. Expoziția propune un parcurs colectiv al „ghizilor” în fel și chip care însoțesc conștiința la ieșirea din obscuritate, reactivând, în ochii celor ce navighează spațiul, memoria transformării și reapariția sacrului în imaginarul contemporan. Iwajla Klinke propune un mic îndrumar planetar al unor figuri în tranziție, modelate cu lumină naturală și o recuzită austeră, într-un volum iconografic loial istoriei artei, străin fotografiei, familiar picturii, rezistent înregimentării artistice și deschis interpretării metafizice, pentru a dezvălui ceea ce rămâne, în definitv, indescriptibil.” Călina Coman, curator

Iwajla Klinke (n. 1976) este o artistă vizuală stabilită în Berlin, ale cărei lucrări explorează identitatea culturală, memoria istorică, precum și genul și masculinitatea prin fotografie și tehnici mixte. Cu o pregătire în istoria artei, Studii evreiești și Studii islamice la FU Berlin, a expus pe scară largă în Germania și la nivel internațional, în orașe precum Berlin, Paris, Viena, São Paulo, Toronto și New York. Retrospectiva sa, The Nymphs are Departed, găzduită anul acesta de Diözesanmuseum München/Freising (martie–august 2025), va prezenta aproape 40 de lucrări de mari dimensiuni. Cel mai recent proiect al său, Schöne Neue Welt, a fost expus la Galerie Anita Beckers din Frankfurt (2024). Klinke este apreciată pentru narațiunile sale vizuale evocatoare și măiestria sa tehnică.