Ariana Hodorcă este o artistă vizuală care te poartă, prin lucrările ei, în locuri pline de culoare și energie, inspirate de natură și de formele exotice ale plantelor. În picturile sale apar adesea elemente care trimit la pasiunea ei pentru flori, un detaliu ce se simte în felul atent în care construiește fiecare imagine. 

Lucrările tale surprind adesea peisaje exotice, populate de palmieri, cactuși și alte plante specifice acestor zone. Ce te atrage cel mai mult la acest tip de univers vizual?

Întotdeauna am avut o atracție pentru diversitatea naturii. Dincolo de frumusețea ei estetică, am un respect intens față de peisajul organic. Este o sursă infinită de inspirație și, în același timp, o lecție de modestie. Am citit recent despre una dintre cele mai bătrâne plante de pe Terra, Welwitschia mirabilis, care trăiește în deșertul Namib, în sud-vestul Africii, și care supraviețuiește miraculos într-un peisaj lipsit de resurse, până la 1000 – 1500 ani. Faptul că o astfel de plantă, care arată ca un amestec straniu și adorabil de frunze încâlcite, poate rezista în condiții extreme îmi spune că natură este profund rezilientă și înțeleaptă, nu doar frumoasă. 

Cum ți-a influențat experiența de floristă parcursul artistic și felul în care privești natura în artă?

După câteva luni în care am încercat să fiu designer grafic, experiența s-a dovedit lipsită de satisfacție pentru mine, așa că am migrat către domeniul floristic. Acolo am avut sentimente mixte: pe de o parte, industria este puternic consumatoare de resurse, generează multe deșeuri și presupune un ritm haotic, presat mereu de timp, în contrast cu materia vie cu care lucram și cu imaginea idealizată pe care o aveam despre acest mediu; pe de altă parte, să lucrez zilnic cu flori și plante mi-a adâncit curiozitatea față de natură, ținându-mă conectată cu latura creativă tactilă, departe de mediul digital. În plus, am intrat în contact cu specii rare de care nu auzisem și am rămas cu bucuria de a ști să fac buchete și aranjamente florale pentru oamenii dragi din viața mea.

Conservatory

Paleta ta cromatică este dominată de culori intense și saturate. Ce îți dorești să transmiți prin această alegere?

Cred că paleta mea reflectă felul intuitiv în care lucrez, energia pe care o investesc. Am simțit o chimie imediată cu nuanțele aprinse și saturate, verde crud, rozuri vibrante, albastru intens, de la început. Într-un fel, ele creează și un contrast cu orașul în care trăiesc, dar în același timp toți pigmenții au legătură cu natura, sunt inspirați sau extrași din ea. Am o mare pasiune pentru pastelurile uleioase, pentru mine sunt niște creioane de colorat pentru adulți. De obicei sunt batoane mari care îți impun să renunți la detalii, să lucrezi cu gesturi ample, directe. Asta îmi dă o libertate de exprimare pe care n-o întâlnesc în alte medii artistice.

În ce mod a contribuit studiul la UNArte la dezvoltarea ta ca artistă?

În 2011 când am început studiile la UNArte, am observat o ancorare în tradiție și în abordări clasice din partea profesorilor, poate lucrurile sunt diferite în prezent. Nu o spun neapărat ca pe o critică, ci ca pe o constatare a diferenței de viziune. În multe alte universități de artă din lume, accentul este pus pe dezvoltarea vocii artistice individuale, studenții sunt încurajați să experimenteze și să-și dezvolte perspective unice, li se pun la dispoziție resurse, lucru pe care nu l-am avut la UNArte, unde am întâlnit o pedagogie mai închisă, mai puțin confortabilă cu libertatea artistică. Totuși, sunt recunoscătoare profesorilor care m-au încurajat să explorez, să construiesc conexiuni și să merg la expoziții, ajutându-mă să înțeleg importanța networking-ului ca parte esențială a parcursului artistic. Am fost înconjurată de artiști care îmi sunt prieteni și astăzi, cred că este important să ai o comunitate în jur. Despre ce înseamnă de fapt să fii artist, să colaborezi cu o galerie și toate aspectele practice, a trebuit să mă documentez pe cont propriu.

Sunburn

Care consideri că a fost un moment de cotitură important în evoluția ta artistică?

Un moment important în evoluția mea artistică cred că este prezentul, mai exact revenirea la lucru cu regularitate după o perioadă de răgaz creativ. Petrecând timp în atelier, mi-am reînnoit legătura cu procesul de lucru, ceea ce mă bucură enorm. Am început să lucrez zilnic și într-un fel, simt că nu m-am oprit vreodată, doar că acum energia și disciplina au devenit o constantă. 

La ce proiecte lucrezi în prezent și ce urmează să pregătești?

Am avut un parcurs mai neobișnuit și, pentru o vreme, m-am îndepărtat de desen. Acum mă reconectez cu acest proces, cu statul în atelier și cu desenatul fără presiune, ca un exercițiu de prezență și curiozitate. Momentan cercetez două direcții în paralel. Prima se concentrează pe specii de plante dispărute din România și la nivel global, cu un interes special pentru speciile acvatice și rolurile lor esențiale în ecosistem. A doua direcție este una de explorare a formelor de rezistență și adaptare prin agricultură și grădinărit în zone afectate de conflict. Aștept să văd cum se vor traduce aceste căutări în desenele mele, ideile apar adesea pe măsură ce citesc și descopăr. În prezent, sunt absorbită de literatura arabă și afgană care m-a inspirat să încep această cercetare, oferindu-mi perspective noi asupra rezistenței, fragilității și interconexiunii dintre om, natură și cultură.