FOR THE ENGLISH VERSION CLICK HERE

De la tensiunile economice și capcanele tehnologiei contemporane până la ecourile istoriei și comunitățile disidente, universul vizual al artistului Jure Kastelic invită la o reflecție profundă asupra stărilor de tranziție pe care le traversăm astăzi. Născut în Slovenia și stabilit la Veneția, Kastelic explorează în lucrările sale suprarealiste figura „outsiderului” – acel personaj aflat la granița dintre siguranță și vulnerabilitate, care refuză să se conformeze regulilor impuse de o lume ieșită din ritm.

Lucrările lui Kastelic au fost expuse la nivel internațional, inclusiv la Bernheim, Londra și Zürich (2025); Carl Kostyál, Londra (2025) și Milano (2024); Pact Galerie, Paris (2025); Mare Karina, Veneția (2024); Pareidolia Foundation, Veneția (2024); UGM, Slovenia (2023); Bienala de Arte Grafice de la Ljubljana (2021); Showroom Fabio Gatto, Milano (2021), printre altele. Lucrările sale se regăsesc în colecțiile AMOCA, Țara Galilor; Musée National d’Histoire et d’Art, Luxemburg; Herbert Smith Freehills, Londra, precum și în colecții private din întreaga lume. Cu ocazia prezenței sale în România pentru expoziția „Celălalt / The Other”, am discutat cu artistul despre rezistența interioară, anacronism și ce înseamnă să fii pe deplin pregătit pentru o epocă ce nu mai există.

Conceptul expoziției „Celălalt / The Other” pornește de la o semnificație aparte în cultura și folclorul românesc, dar reunește un grup internațional de artiști. Cum rezonează universul tău vizual cu această idee a unei forțe care se naște din refuzul conformismului?

Cred că fiecare artist din această expoziție aduce o perspectivă proprie asupra unui lucru care este, în esență, universal: lupta pentru integritate și refuzul de a accepta nedreptatea.

Folclorul și istoria locurilor în care am crescut sunt profund ancorate în același spirit nonconformist. Poveștile pe care le-am cunoscut erau populate de personaje angajate în confruntări, uneori discrete, alteori deschise, cu forțe superioare și opresive, fie că se împotriveau unor puteri de ocupație, fie că se revoltau împotriva unei autorități nedrepte. Faptul că am crescut în acest univers narativ mi-a alimentat dintotdeauna practica artistică.

În loc să reprezinte conflicte propriu-zise, lucrările mele explorează dimensiunea interioară a acestui spirit, starea psihologică a unor personaje care există la margine sau la granița dintre siguranță și rezistență. Refuzul conformismului nu este întotdeauna zgomotos. În practica mea, el se manifestă adesea printr-o retragere deliberată, printr-o întoarcere către sine sau printr-un refuz tăcut de a accepta condițiile impuse de lumea exterioară.

Conceptul expoziției se sprijină pe încărcătura aparte a cuvântului românesc „celălalt” și pe personaje din folclorul local. Cum crezi că va recepta publicul bucureștean lucrările tale în acest cadru conceptual specific?

Încărcătura culturală specifică a cuvântului celălalt în România oferă un context bogat, însă sentimentul fundamental este universal. Cred că ideea de „celălalt” sau de „outsider” există, într-o anumită măsură, în fiecare dintre noi. Ea se manifestă în moduri diferite, la toate nivelurile vieții, în familiile noastre, în cercurile sociale sau în comunitățile din care provenim. Sper ca vizitatorii să nu perceapă lucrările ca pe o poveste străină, ci să se regăsească în autonomia discretă a personajelor care aleg să locuiască la margine, nu în centru.

În cercetarea ta artistică explorezi frecvent ideea de a fi „pe deplin pregătit pentru o epocă ce nu mai există”. Cum se leagă acest sentiment al anacronismului de condiția outsiderului sau a „Celuilalt” în societatea contemporană?

Această idee provine direct din observațiile mele asupra a ceea ce înseamnă să ajungi la maturitate în lumea de astăzi. Modelul tradițional de viață – educație, o carieră stabilă, o locuință proprie – rareori mai funcționează așa cum ni s-a promis. Mulți oameni descoperă că nu își mai permit lucruri care altădată păreau accesibile, ajung la epuizare sau se confruntă cu un viitor incert.

Trăim un moment de prag, în care vechea lume dispare, dar cea nouă nu s-a conturat încă. A fi outsider astăzi înseamnă adesea să trăiești tocmai în acest spațiu intermediar. În practica mea artistică, a fi „pregătit pentru o epocă ce nu mai există” reflectă această condiție: păstrarea unei logici interioare sau a unui sistem de valori în timp ce încerci să navighezi printr-un prezent cu care nu te mai simți sincronizat. Sentimentul de a nu-ți găsi locul se transformă astfel într-o formă de reziliență discretă și de autonomie.

Te inspiri din surse extrem de diverse – de la comunități disidente și pictori clasici până la istoria economică și tehnologia contemporană. Cum interacționează aceste lumi aparent opuse în construirea scenariilor tale suprarealiste?

Privesc aceste surse diverse ca pe niște straturi diferite ale aceleiași narațiuni, una ancorată în prezent, dar filtrată printr-o distanță istorică sau fantastică. Citind știrile de astăzi, ai putea avea impresia că trăim cele mai rele vremuri, în timp ce lectura istoriei sugerează că niciodată nu ne-a fost mai bine.

Îmi place să lucrez în interiorul acestei tensiuni, să răstorn aceste perspective opuse pentru a găsi eu însumi o anumită claritate. Sper că, prin îmbinarea unor tradiții vizuale diferite cu realitățile tehnologice și economice contemporane, reușesc să creez un sentiment de dislocare temporală, astfel încât lucrările mele să pară, în același timp, străvechi și tulburător de actuale.

Fără să dezvălui prea multe despre felul în care vor fi prezentate lucrările în galerie, ce atmosferă, întrebare sau experiență ai vrea să provoace acestea vizitatorilor expoziției „Celălalt / The Other”?

În loc să transmit un mesaj explicit sau să impun o narațiune dramatică, îmi doresc ca vizitatorii să resimtă atmosfera unui spațiu de graniță, acea stare psihologică aparte în care te afli chiar la limita dintre siguranță și vulnerabilitate sau dintre implicare și retragere.

Dacă un vizitator pleacă din expoziție simțindu-se puțin mai împăcat cu propriul său „outsider” interior, atunci expoziția și-a îndeplinit menirea.