Expoziția „Arhenex” ( curatoriată de Laura Codrina Ioniță și inițiată de Ioana Palamar în colaborare cu Zamfira Bârzu, cu invitați speciali din Noua Zeelandă, Mihaela Enache, precum și membrii ansamblului ieșean ,,Noi și vechi”), al cărui vernisaj a avut loc pe 13 decembrie 2024 la Galeria APARTE, UNAGE Iași, se conturează ca un veritabil palimpsest artistic, un spațiu în care trecutul se întâlnește cu prezentul, iar viitorul devine o promisiune a renașterii arhetipurilor colective. Dincolo de simpla juxtapunere a lucrărilor studenților și profesorilor de la secția de Pictură a Facultății de Arte Vizuale și Design Iași (Ovidiu Agavriloaei, Cristian Alexii, Boontharnik Atthawong, Zamfira Bâezu, Elena Bîrsan, Bianca Boroș, Lucian Brumă, Grațiela Buraga, Simina Cadăr, George Cernat, Adrian Crîșmaru, Flaverton Dos Santos, Anastasiia Grosu, Theophile Niygena, Ana-Maria Negară, Cristian Neagoe, Cristian Ungureanu, Ioana Palamar, Claudia Prilipceanu, Ioan Pricop, Andreea Pricop, Mihail Tarași, Ștefan Tudor, Dimitra Vasiliu, Irina Vasiloancă) , această expoziție se dovedește a fi o introspecție profundă în subconștientul uman, o călătorie în labirintul simbolurilor ancestrale care ne definesc existența.

Scară cu altiță, chip de mireasă, ițe și stative – aceste imagini evocatoare ne conduc spre un univers de simboluri care, deși arhaice, continuă să pulseze în inima contemporaneității. Arhetipurile sunt elementele pe care se sprijină psihicul colectiv; ele sunt cărțile de identitate ale umanității, purtând cu ele nu doar moștenirea culturală, ci și întrebările fundamentale ale existenței. Astfel, expoziția „Arhenex” devine o punte între generații, între tradițional și modern, între mit și realitate. Lucrările expuse sunt nu doar simple creații artistice, ci și vehicule ale unei istorii comune, un testament al continuității și al evoluției umane.

Poarta spre tărâmul celălalt – această narațiune vizuală captează esența expoziției, transformând-o într-un portal între lumi. Poarta simbolizează trecerea dintr-o dimensiune în alta, dintr-un timp în altul. Este un simbol al tranziției, al călătoriei inițiatice care ne conduce spre o înțelegere mai profundă a sinelui și a lumii înconjurătoare. În acest context, arta devine o formă de ritual, o celebrare a vieții și a morții, a efemerului și a eternului.

Pictura, în diversitatea sa de tehnici – ulei, acrilic, acuarelă – devine un mediu prin care arhetipurile prind viață. Fiecare lucrare pare  a fi un simbol al ascensiunii către un înțeles mult mai înalt și mult mai curând. Fiecare mesaj artistic  se transformă într-un limbaj vizual universal, transcendent, care depășește barierele culturale și temporale. Chipul de mireasă, evocă nu doar frumusețea estetică, ci și sacralitatea momentului, o reverie în care trecutul se împletește cu prezentul. Această diversitate tehnică reflectă nu doar bogăția culturală, ci și dinamismul creativ al artiștilor care reinterpretează arhetipurile într-o manieră actuală. Fiecare lucrare devine astfel un dialog între ce a fost și ce este, între sensibilități artistice distincte, dar complementare.

Conceptual, expoziția se dovedește a fi narațiune vizuală impregnată cu  simboluri, unde balegă și cenușă coexistă cu lumina cu ochi, creând astfel un contrast care subliniază dualitatea existenței. Demonul răzvrătit, prezent în subconștientul colectiv, devine un personaj central, un simbol al conflictului uman, al luptelor interioare ce ne definesc. Această tensiune este reflectată în fiecare lucrare, invitând privitorul să reflecteze asupra propriei sale existențe și asupra rolului pe care îl joacă în povestea reconectării cu tradițiile, cu trecutul.

Dintr-o perspectivă filosofică, „Arhenex” ne sugerează să ne gândim la natura timpului și la efemeritatea existenței. Omul ca iarba ne reamintește că, în ciuda tuturor realizărilor noastre, suntem supuși trecerii timpului și uitării. Expoziția devine astfel o meditație asupra mortii, dar și asupra continuității vieții; florile și arborii din degetele strămoșilor simbolizează legătura noastră profundă cu ancestralii, o rețea vie de experiențe și înțelepciune care ne ocrotește.

În acest cadru, arhetipurile devin  elemente de apărare împotriva uitării, devin călăuze spirituale  în haosul cotidian al lumii moderne. Într-o eră a digitalizării, când cărările minții noastre sunt adesea blocate de mesaje incoerente și coduri, reîntoarcerea la aceste simboluri primordiale devine o necesitate. Ele ne ajută să navigăm prin tumultul existenței contemporane, să găsim sens în haos și să ne reconectăm la rădăcinile ancestrale.

Acompaniată de sunete de drâmbă și fluier, expoziția capătă o dimensiune sonoră care îmbogățește experiența vizuală. Muzica devine un element integrator, o punte între arte, amplificând emoțiile transmise de lucrările expuse. Astfel, fiecare notă răsună ca un ecou al arhetipurilor, întărind sentimentul de apartenență la o tradiție comună.

„Arhenex” nu este doar o expoziție de artă; este o celebrare a conexiunii dintre oameni și istoria lor, o invitație la introspecție și o provocare de a explora arhetipurile ce ne definesc. Fiecare lucrare, simbol și sunet ne reamintește că suntem parte dintr-un întreg, că „omul ca iarba” are rădăcini adânci în pământul strămoșesc, iar dincolo de efemeritatea vieții există o eternitate a experiențelor și cunoștințelor transmise din generație în generație. Expoziția „Arhenex” devine astfel un testament al continuității, un spațiu sacru în care arta, filosofia și muzica se împletesc într-o euritmie a existenței umane.