„Campo Santo este numele pe care îl primește în secolul al XIII-lea cimitirul din Pisa, după ce (spune legenda) arhiepiscopul Ubaldo Lanfranchi ar fi descărcat acolo cinci nave cu pământ sacru adus de pe Golgota, trofeu al celei de-a treia Cruciade pentru cucerirea Ierusalimului. Uriașul relicvariu construit pentru a proteja acest pământ, prin reciclarea de sarcofage și monumente funerare romane și etrusce avea să devină, în timp, un spațiu cu valoare de arhetip. Muzeificarea sa progresivă va culmina în secolul al XIX-lea, odată cu secularizarea impusă în Italia prin reformele napoleoniene.

Titlul expoziției evocă așadar această temă a cimitirului–relicvariu–muzeu, un spațiu special, care a refolosit sculptura funerară a antichității clasice în contextul modernității timpurii. Campo Santo este și o aluzie la una dintre dimensiunile implicite ale sculpturii, o artă aproape întotdeauna legată de moarte, de oprirea în loc a timpului care distruge și reciclează. Campo Santo propune o instalație inspirată de imaginea arhitecturii în pictura renascentistă italiană. Turnurile de culoare ce populează pictura trecento-ului și quattrocento-ului s-au transformat aici la rândul lor în sculptură, o sculptură care devine suportul propriului său mediu, ca într-un joc de mise-en-abyme care își explorează propriile limite și resorturi de semnificare.

Instalația funcționează ca un columbar care adăpostește în firidele sale sculptura. Lucrările selectate evocă în mod mai mult sau mai puțin explicit tema funerară și prin aceasta se referă la funcția originară a sculpturii, de reamintire sau de substituire a celor morți. Ele au în comun negarea sau deturnarea de la figurativ și explorarea unor zone mai puțin prezente în sculptura românească: testarea formelor abstracte și a posibilităților expresive ale materiei.”

Concept: Călin Dan

Curatori: Călin Dan & Celia Ghyka

Coordonator producție: Alexandru Oberländer-Târnoveanu