Expoziția „Cântecul pământului”, deschisă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, propune publicului cea mai recentă serie de opere realizate de Dana Constantin, în care se disting compozițiile de foarte mari dimensiuni, dominând spațiul și forțând limitele tabloului de șevalet, în contrast cu formatul deliberat restrâns din celelalte lucrări, ce figurează fundalul discursului vizual. Ceea ce unește cele două secvențe este elanul experimental, în care artista explorează mijloacele expresive ale picturii în ulei pe pânză, combinându-le cu efectele surprinzătoare ale colajului, aplicat cu rigoare pe suprafața tabloului. Ciclul „L.O.T”, (con)figurat în nouă mici pânze de dimensiuni egale (40×40 cm), continuă căutările formale inaugurate în urmă cu un deceniu și materializate într-un dialog inedit între linie și culoare, în care linia pare să domine, trasând direcțiile compoziționale și ordonând, oarecum, spontaneitatea cromatică debordandă.

Realizată într-un răstimp de șapte ani, această serie atestă și începutul experimentelor cu colajul, menit să detroneze supremația tehnicii în ulei pe pânză, privilegiată până atunci de Dana Constantin. Deloc surprinzător însă, asistăm la o spectaculoasă revenire la rigoarea impusă de aceasta în ciclul Amprentelor vegetale: „Amprenta vegetală” din 2024 (cea mai „colorată” compoziție din expoziție), înconjurată de seria lucrărilor de mici dimensiuni (50×50 cm) realizate în 2023. Toate încercările picturale și conceptuale care au marcat activitatea artistică a Danei Constantin începând din 2015 își găsesc împlinirea în noul ciclu, intitulat „Cântecul pământului”. Artista și-a propus conștient o eliberare categorică de limitările fizice ale formelor vegetale, întrupată într-o dimensiune formală liniară, subordonată unui registru valoric, exprimat prin calitatea raporturilor plastice caracterizate de simplificare, aprofundare și esențializare. Dialogul cu formele naturale pare să fi ajuns acum la o fericită concluzie, exprimată, în aceste ample compoziții (200×300 cm), printr-o profundă explorare a arhitecturii interne a formei; citită în cheie formalistă, aceasta reamintește conceptul de „configurare arhitectonică” formulat în 1893 de Adolf von Hildebrand, pentru care conţinutul unei opere de artă era alcătuit din formele spaţiale în care se dezvăluie natura, afirmând că „problemele formei, așa cum apar în configurarea arhitectonică a unei opere, nu derivă nemijlocit din natură, constituind probleme exclusiv artistice”. În cazul Danei Constantin, esențiale sunt, după propriile mărturii, „preocupările formale și arhitecturale urmărind puterea creatoare a naturii”.

„Cântecul pământului” reprezintă, din această perspectivă, sinteza preocupărilor formale ce au străjuit parcursul artistic al Danei Constantin, de la epurarea aluziilor vegetale la structuri cromatice dominate de linii severe, până la recuperarea unei dimensiuni organic-abstractizante. Inspirate de ciclul de lieduri omonim al lui Gustav Mahler, cele mai noi lucrări ale Danei Constantin au, în plus față de toate lucrările anterioare, o certă vibrație sonoră, în consonanță cu suflul poetic care anima cântul mahlerian: „Pămîntul este același peste tot… și eterni, eterni sunt norii albi… Pământul respiră plin de odihnă și somn… Tot dorul vrea acum să viseze…” Complicatul colaj textual, realizat de compozitor la finele primului deceniu din veacul trecut, își regăsește o nouă viață în „vârtejul” formal compus de artistă, care continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Dana Constantin, profesoară la Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara, a urmat pictura între 1983-1988 la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, revenind acum cu prima sa expoziție personală din orașul studiilor sale, un prilej fericit de afirmare a deplinei maturități și împliniri artistice. Ruxandra Demetrescu aprilie 2025