Între 26 aprilie si 11 mai au loc Zilele Sculpturii București 2025 la Combinatul Fondului Plastic unde pot fi admirate sculpturile a mai bine de 45 de artiști expozanți în cadrul Galeriilor Senat, Spațiul The INSTITUTE și curtea CFP. Acest eveniment este organizat de Filiala de Sculptură UAP București și își propune să arate publicului larg noi perspective asupra corpului.

Evenimentul aduce împreună sculpturi ce se apropie atât de definiția tradițională a acesteia cât și de definiții extinse ale sculpturii – acestea implicând lumina, sunetul, video, plastic transparent, etc. Există astfel două componente ale evenimentului ce creează un melanj de perspective fluide; pe de-o parte sculptura tradițională ce s-a născut din dorința omului de a da formă concretă ideilor, naturii, asa cum este ea reprezentată în realitatea, iar pe de altă parte sculptura contemporană ce a depășit limitele materiale și a atins  teritorii imateriale: lumina, sunetul, aerul, video-ul, energia pură. În acest nou limbaj, formele nu mai sunt dictate de rezistența materialului, ci de traiectoriile luminii, de viteza mișcării, de vibrația culorilor.

Pornind de la sculpturi din ipsos, realizate în stil clasic, dar fragmentate și completate cu materiale precum lemnul brut, fagurele, metalul și câlții, lucrarea părăsește zona sculpturii clasice și se indreaptă spre ceea ce înseamnă instalație contemporană. Între referința la canoanele tradiționale și impulsul de a deconstrui materia, Dragoș Neagoe creează o oarecare tensiune, un amestec de perspective și texturi, unde soliditatea trecutului întâlnește fragilitatea prezentului. Abordarea sa transformă obiectul într-o entitate vie, ce trăiește atunci și acum.

La capătul opus, se află instalația „Anatomia unui vis” semnată de Alexandru Papuc, o lucrare mixtă ce combină plasticul, metalul și lumina în mișcare, care pătrunde prin suprafața transparentă a materialului. În această lucrare, corpul modelat din plastic transcende ideea de corporalitate, fiind marcat de lumina care îl străpunge, aducând astfel o dimensiune suplimentară simbolismului său. Astfel, luminile care se mișcă sau care sunt plasate strategic pot distorsiona percepția formei și a volumului, oferind un nou fel de „corp” în spațiu.

O altă perspectivă despre corp este cea a artistului Radu Panait, ce se află la granița dintre o reprezentare bidimensională și una tridimensională de redare a corpului uman. În rame elegante, el sculptează fragmente delicate ale corpului feminin, surprinzând posturi diverse, într-un joc subtil de forme.  Feminitatea este redată și de Pázmándy Botond, însă de această dată prin intermediul bronzului, un material care adaugă o profunzime aparte gestului pe care îl surprinde. În lucrarea intitulată „S-a vărsat cafeaua”, artistul surprinde un gest cotidian și natural al femeii, aceea de a se apleca pentru a ridica cafeaua care s-a vărsat, aducând în prim-plan nu doar fragilitatea momentului, ci și frumusețea mișcării umane.

Amintind de sculptura cinetică a lui Naum Gabo „Standing wave” ce constă într-o tijă metalică fixată pe o bază din lemn, care, atunci când este activată, se mișcă ușor, creând iluzia unei forme curbe sau răsucite, sculptura artistului Konkoly Szonja „Cvasar/Șurub” capătă o formă asemanatoare cu cea a unei unde curbate ce se înalță spre cer. Deși statică, „Cvasar/Șurub” rezonează cu ideea de transformare continuă. Astfel, printr-o geometrie precisă și o structură minimalistă, Konkoly Szonja reinterpretează principiile dinamismului și ale vibrației, evocând, totodată, o senzație de echilibru fragil.

Împunându-se cu un spirit între constructivism și o nuanță de dadaism, lucrarea lui Launeury Tom, „Kereplő / Huruitor”, realizată din lemn și metal, evocă amintirea capului mecanic al lui Duchamp, punând în evidență contrastul dintre organic și mecanic. În contextul tematicii ”Celălalt Corp”, lucrarea explorează ideea unui corp imperfect și fragmentat, o formă care nu este neapărat umană, dar care vorbește despre multitudinea viziunilor asupra corporalității. Corpul, în această viziune, poate fi realizat dintr-un material natural precum lemnul, sau poate fi mecanic, evidențiind diversitatea formei și a funcției, precum și fragilitatea și imperfecțiunea inerente fiecărui tip de corp.

Un mod jovial de a reprezenta corpurile este cel al lucrărilor din seria „Prietenii Imaginari”, realizată de Ștefan Sergiu Siminic. Prin personaje ce capătă viață din diferite tipuri de piatră – precum marmura de alun sau marmura de Carrara neagră – artistul reînvie o atmosferă ușor desprinsă de realitate, având rolul de a aduce zâmbetul pe buzele privitorului. Fiecare lucrare aduce cu sine o vibrație pozitivă, un contrast plăcut între materialitatea dură a pietrei și expresivitatea plină de viață a figurilor.

Acestea sunt doar câteva lucrările artiștilor expozanți la Zilele Sculpturii București, prin care aceștia au transpus propriul concept despre corp – acesta neavând menirea să se încadreze într-un tipar sau să se alinieze cu un set precis de norme. Corpul este fluid, și ia forma minții și spiritului creatorului.