Vernisată pe 3 aprilie 2026, într-un moment de cotitură pentru ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului București), marcat de comasarea instituției, expoziția DRAFT pentru o retrospectivă comună a fost prelungită până pe 30 august, depășind termenul inițial de vizitare.

Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de carieră artistică, soții Lia și Dan Perjovschi propun o retrospectivă a  proiectelor comune, pornind din 1980 și tratând permanent realitățile pe care le-au trăit, aducând în beneficiul publicului o artă nonconformistă, transparentă și comunicativă, care mizează pe unison, pe o relatare a faptelor asupra cărora merită să ne îndreptăm atenția.

Extinsă pe toate nivelurile Hanului Gabroveni, expoziția prezintă două abordări critice ale realităților, argumentate prin desen, scris, design vestimentar și nu numai, care reflectă întocmai modul de lucru al celor doi artiști, de la execuție până la finalizare.

Despre Lia, Dan Perjovschi spune că este o replică a dădacei Mary Poppins, o femeie plină de imaginație și dedicată cercetării din curiozitate, cu scopul de a împărtăși ceea ce acumulează. La rândul său, Dan se declară, prin prisma trăirilor sale, un artist atipic, cu o abordare creativ-pragmatică, centrată pe politică, reușind să contureze realități, să le transparentizeze și să le expună fără eufemisme.

Cei doi reușesc să genereze un dialog autentic dintr-o postură umilă, în raport cu vastitatea muncii lor și să transforme instituția care le găzduiește arta într-un spațiu discursiv, potențator al fluxului de idei. Fațeta analitică a expoziției se datorează Liei, iar cea politică lui Dan.

Înșiruită ca o serie de statements, într-un mod dadaist (din perspectiva lui Dan), expoziția nu își propune o coerență muzeală, ci mai degrabă o redare relativ cronologică a creațiilor artistice, din care să reiasă o ordine ideatică. Arta celor doi autori ia forma unor răspunsuri și reacții la transformările sociale. Folosind materiale modeste, chiar reciclate și reciclabile în unele cazuri, Lia și Dan Perjovschi mizează adesea pe proces. Demersul lor artistic se sprijină pe sinceritate și militează pentru ea. Arta procesuală marchează importanța acțiunii din spatele creațiilor, motiv pentru care, la prima vedere, exponatele par intraductibile, deloc intuitive și, poate, pentru unii, în afara etichetei de „artă”.

Experiențele comune ale autorilor și proiectele care au derivat din acestea sunt strâns legate de primii ani după Revoluție, moment definitoriu al direcției artistice pe care au urmat-o, începând cu plecarea din țară în jurul vârstei de 30 de ani, etapă care dezvăluie golurile unei educații pentru care Picasso rămăsese ultimul reper. Părăsirea țării urmărește traiectoria artei care le-a fost refuzată și reflectă, mai ales, baza creativă a Liei Perjovschi, pentru care cercetarea primează și astăzi.

Amplasată conceptual, masa de atelier, pe care pot fi regăsite diferite publicații, este martora discuțiilor celor doi soți, funcționând ca spațiu comun și profund intim, iar față de vizitator, ca popas ospitalier, o invitație deschisă la masa negocierilor artistice. Într-o altă încăpere a clădirii este amenajat un fir narativ al corespondenței dintre artiști. Cărțile poștale și timbrele din diverse locuri consolidează legătura dintre cei doi soți și relevă un mod de comunicare desuet, dar mai atent și păsător.

Anumite săli ale spațiului expozițional prezintă exclusiv activitatea Liei Perjovschi, același lucru fiind valabil și pentru Dan Perjovschi. Narațiunea Liei gravitează în jurul feminității, dar și al feminismului. Materialele care redau conturul unor trupuri „zdrențuite” sunt suspendate de tavan, formând o instalație care desemnează corpul drept o instituție în sine. Pornind de la teoria potrivit căreia modificările interioare se reflectă fizic, Lia Perjovschi concepe „relicvele” corporale ale femeilor din comunism, confruntate cu datoria impusă de a spori natalitatea, fără alternative contraceptive. Trupul, definit sub egida comunismului, funcționa asemenea unei mașinării cu instrucțiuni prestabilite și nu se putea sustrage sistemului, decât prin mijloace traumatice (avorturi clandestine).

Alături de instalație, aplecată pe un scaun se distinge replica păpușii care a fost subiectul unui act de performance realizat de artistă, imediat după căderea dictaturii, la Timișoara. Într-un interviu acordat podcastului Buzunarul de Artă, Lia declară că păpușa reprezenta un alter ego al său. Înmuiată în cerneală, păpușa căpăta în greutate și devenea o povară fără posesor. Performanța artistică, spune Lia, insista asupra atenționării faptului că tăcerea este o formă de vinovăție. În videoclipul alb-nregu, derulat la subsolul galeriei, se poate observa și reacția reticentă a publicului care asista la acțiune. Urmele conformării sunt profund vizibile, precum și lipsa de autonomie și discernământ, redate prin stânjeneala cu care oamenii se feresc subtil, spre deloc, de stropii de cerneală, păstrându-și locul în care s-au așezat inițial.

Fiind adepta cunoașterii interdisciplinare, Lia a conceput o serie de planșe descriptive redate sub forma unor sinapse atent ramificate. Sub planșele devenite „pereți” sunt vizibile trimiteri la zona astronomiei, a fizicii sau a politicii. Deși neintitulate, anumite lucrări devin energii mesagere în sine, cum este cazul desenului celor două proto-mâini diafane care amintesc de substanța galaxiilor și care corelează omul cu vibrația energetică. Tematica astronomică și științifică este o constantă a creațiilor Liei Perjovschi. O altă lucrare care se distinge rapid, prin tehnică și culoare, vorbește despre univers, pe care îl descrie drept „o spumă (bej deschis) care vibrează”. Creația stabilește dinamica câmpului cuantic și a frecvențelor energetice care întregesc universul ca spațiu inconștient al minții omului.

Ca urmare a interesului constant pentru research, conceptul creativ de „Muzeul cunoașterii” prezintă munca de cercetare a Liei Perjovschi: diagrame și timeline-uri despre istoria artei, dar și o cronologie subiectivă a acesteia, cu scopul de a oferi publicului un shortcut informațional și compunând totodată dovada unei documentări diacronice, complet diferită de cea actuală, furnizată de ChatGPT.

Dacă un statement clar al Liei este educația și cunoașterea ca „kit de supraviețuire”, Dan Perjovschi este mai concret în declarații, una dintre cele mai interesante fiind „Vreau să trăiesc într-o societate în care să putem face (desena) mustăți cui dorim”, o referință la cenzura comunismului și la prima pagină a manualelor școlare consacrate imaginii lui Ceaușescu. Desenele artistului au servit întotdeauna unor cauze caritabile, transformând arta într-un act of service, unul dintre limbajele iubirii, dăruit umanității. Pe lângă cauzele nobile prin care artistul a folosit desenul ca punte de legătură, sunt evidente și numeroasele peripeții pe care le-a trăit, de la conflicte mediatizate până la fapte comice și neprevăzute (cum este cazul unei întâmplări petrecute ca urmare a interacțiunii unui vizitator muzeal cu seria de vederi ”WHO’S THE GUY”).

Prin umor, subiecte aspre sunt dezmorțite și devin tolerabile receptării. Creațiile artistului relevă totodată expertiza internațională pe care a dobândit-o de-a lungul anilor. Printre cele mai emoționante proiecte se remarcă Antroprogramming, un „manual scan”, după cum îl descrie autorul. În 1995, statisticile cu privire la New York au înregistrat peste 87 de mii de diagnostice cu SIDA, dintre care s-au numărat peste 65 de mii de vieți pierdute. În același an, aflat într-o rezidență de 6 săptămâni, Dan Perjovschi desena pereții Centrului de Artă Alternativă Franklin Furnace din New York „cu creionu’ din podea în plafon zi de zi, oră de oră.” La 1 decembrie, de ziua internațională dedicată conștientizării HIV/SIDA, expoziția este vernisată, iar desenele artistului cunosc un succes major în rândul publicul, ca urmare a inițiativei creative de omagiere a celor pierduți: „AN ERASURE PARTY”. Fiecare vizitator își putea comemora pierderea printr-o formă terapeutică de interacțiune cu arta, ștergând unul dintre micile portrete creionate pe pereți. Prin implicarea activă a vizitatorilor, funcția desenelor s-a tradus eficient, aceea de catharsis.

Pe lângă desenele încărcate de sens, declarative și, cu alte cuvinte, volubile, Dan Perjovschi obișnuiește să călătorească des, aspect care i-a antrenat vocația de antropolog. Prin acumularea constantă de obiecte și prin realizarea de colaje, artistul recontextualizează sau îmbină subiecte, creează narațiuni vii și mini-arhive ale „banalului”. Unul dintre colajele prezente în expoziție este creat dintr-o serie de imagini preluate din ziare și reviste, cu portrete de persoane cunoscute, dar și necunoscute, care au în comun purtarea măștii. Pentru a anihila uitarea, Dan Perjovschi reactivează narațiunea COVID, amintind de obiceiul purtării măștii, care devenise o normalitate.

Dintre obiectele colecționate de artist, cele mai abundente sunt ilustrațiile poștale. Au fost acumulate vederi cu imagini din favele sau zone marcate de pauperizare, propunând un exercițiu de resemantizare a urâtului. Într-o altă încăpere sunt plasate cărți poștale al căror subiect este Statuia Libertății, monument-simbol care contrastează brutal cu realitatea actuală a Americii. Prin plierea imaginii statuii, decupată și aplecată, aceasta țintește de fapt către privitor, devenind un indicator, o atenționare care leagă libertatea de propria responsabilitate, dar, mai ales, vizează responsabilitatea colectivă. Metaforic, postura statuii din imagine pare doborâtă întrucâtva de avalanșa imperceptibilă de probleme sociale care i-au știrbit semnificația, au deposedat-o de sensuri și i-au declarat înfrângerea, prin modul în care realitățile sondează libertatea și o depărtează de ceea ce însemna Statuia Libertății inițial.

Dincolo de aceste popasuri printre realizările celor doi artiști, expoziția de la ARCUB este vastă, iar înțelegerea acesteia este facilitată de tururile ghidate susținute de Dan Perjovschi. În acord cu textul curatorial, arta celor doi „este despre criză, schimbare și rezistență care depășește sfera personală pentru a interacționa cu lumea și a inspira privitorii să trăiască cu curaj” (Kristine Stiles).

Expoziția poate fi vizitată până pe 30 august, de miercuri până duminică, cu posibilitatea de vizitare gratuită joi între orele 16:00 și 21:00. Pentru aprofundare, publicul este invitat să asiste la tururile ghidate oferite de Dan Perjovschi în fiecare duminică, începând cu ora 17:00.