Spațiul The Institute de la Combinatul Fondului Plastic găzduiește expoziția curatoriată de Magda Cârneci „De mâine suntem pământ fierbinte”, eveniment care care a apărut ca o consecință a colaborării Flaviei Lupu cu poetul Andrei Novac pentru ilustarea antologiei acestuia, apărută la Paralela 45.
Volumul „De mâine suntem pământ fierbinte” reprezintă o sinteză a activității literare a lui Andrei Novac după 20 de ani de la debut. Ilustrațiile sunt intervenții pe lucrări vechi, care au fost revizuite, pentru a fi repuse în câmpul artei. O reconsiderarea a creației de tinerețe, în completarea demersului lui Andrei Novac de a reveni asupra creației sale de până acum, de a o revizui și de a reda cititorilor partea ei cea mai semnificativă. Lucrările de picture sunt completate de câteva instalații care pot fi văzute în premieră în spațiul The Institute din Strada Băiculești, numărul 29.

„Numite ilustrații la antologia de poezie „De mâine suntem pământ fierbinte” semnată de Andrei Novac, imaginile propuse acum sunt lucrări de sine stătătoare, exhibând bidimensionalitatea și caracteristicile „clasice” ale picturii sau graficii. În interiorul lor, o neașteptată tensiune și o gravitate nebănuită își fac simțită prezența. […]
Conținute unele în altele, aceste tensiuni manifestă – conștient sau inconștient – o luptă surdă între cumințenie și răzvrătire, între auto-izolare și nevoia de irupere, pe care artista, supusă unor noi sau necunoscute constrângeri, o duce cu sine și cu lumea din jur. În sensul acesta, există o legătură subtilă a acestor lucrări (uneori sumbre) cu poemele din antologia „De mâine vom fi pământ fierbinte”, cu gravitatea și seriosul lor marcat de o grijă existențială profundă și de un anume, ireductibil, „rău al istoriei”. Moștenit sau întrezărit, acest rău are o evidentă (și poetică) vibrație personală.” Magda Cârneci, curatorul expoziției

„Mai simplu spus, utilizând termenii lui Marin Preda, aș observa că poeziei lui Andrei Novac nu-i este străină bătrâna problematică umană. La care se raportează altfel, desigur, decât la modul ironic-șarjat în care o abordează mai vechea poezie optzecistă. […]
Prezenta antologie, parcurgând cei 20 de ani care s-au scurs de la debutul editorial al lui Andrei Novac, ne livrează un poet puternic, cu miză și cu personalitate. Sunt multe versuri care se rețin, în această culegere, și nu puține poezii în care Novac arată că posedă ceva rar în generația sa literară. Și anume, viziune.
De aceea, spunem, ea reprezintă nu numai o elocventă carte de vizită, ci și un prag care se cere trecut, întru împlinirea vocației.” Răzvan Voncu, critic literar