Sunt crâmpeie din laboratorul prezumtiv (inexistent) a zece tineri sculptori. Numitor comun este, pe lângă pasiunea și dedicația rezervată acestei meserii, lipsa atelierului de creație, (in)certitudinea, că acest mult visat SPAȚIU de LUCRU nu va apărea, poate niciodată.
Urmărim cu îngrijorare situația colegilor noștri mai tineri (unii deja nu foarte tineri) care se zbat pentru a obține un loc unde să lucreze, unde să își țină sculpturile împrăștiate pe la prieteni, vecini sau binevoitori.