„El autor soñando. Numai în intenție este dezterrar vulgaridades perjudiciales și perpetuar cu această obra de Caprichos, el mărturie solidă a adevărului.” (Goya)
&
„În felul meu de a descoperi soluția visului se dezvăluie lucruri pe care nu eram dispus să le recunosc nici măcar mie însumi.” (Freud)

Cum trebuie interpretate visele? Alungând vulgaritățile dăunătoare sau fiind copleșiți de ele? Cât de mult afectează puterea viselor și decodificarea lor într-un mod inconștient și activ în acel „El autor soñando”? The Dream I Still Have… generează monștri.

Ciocnirea dintre realitatea de zi cu zi și realitatea/non-realitatea somnului este tangibilă în fiecare element prezentat în opera lui Tudor Ciurescu. În lucrarea The Dream I Still Have, tărâmurile fizic, virtual și imaginar sunt contrastate, extrapolate din proiecția impulsurilor interne asupra sinelui și scenarii construite. O stranie proximitate emoțională, amplificată de un climax ascendent de scenarii copleșitoare, este conținută în cadrul Atelierului 35. Locurile și situațiile sunt extrapolate din viața de zi cu zi pentru a fi remodelate sub conceptul debordian de „spectacol” unde acesta din urmă este reprezentat de o relație socială între indivizi. mediat de imagini.

Jocul este prezentat ca un oximoron, trebuie înțeles ca un act social dedicat împărtășirii între indivizi; aici acționează ca un conector între exterior și interior. Regulile jocului sunt dictate de G, o creatură cu înfățișarea unui copil: are părul de mahon, doi ochi mari verzi irizați vopsiți în negru, pistrui și o bărbie foarte ascuțită. Poartă o cămașă mov din bumbac, blugi negri și adidași.

Are înfățișarea lui Glenn/Shiftace, animatronic non-gen cu un complex freudian Oedip din filmul hollywoodian Seed of Chucky, care a fost filmat exact în România. G arată inițial ca un personaj creat in 3D, care te invită să te joci cu el. Acum „spectacolul” este supus regulilor jocului, cu o legătură circulară alcătuită din mișcări și schimburi între X și spectator. e găsește față în față cu emoții trăite probabil în trecut datorită prezenței leagănului. dar de data aceasta, parcul se dovedește în beton, fără a putea întrezări tăietura cerului și a auzi ciripitul păsărilor, că aici sunt echivalente cu zgomote distorsionate, provenite de la cablurile abandonate in spatele structurii formate de LED-uri.

Artistul creează narațiuni enigmatice care explorează subiecte sociale și existențiale incomode, prin filtrarea limbajelor media online și transmise prin tehnologii digitale și mecanice, folosind o serie de personaje fictive. Ciurescu a caracterizat această metodologie asemănătoare colajului ca fiind derivată și centrată pe „produse secundare ale culturii”, dar este mai interesat de puterea psihologică a misteriosului și a confruntării decât de critică directă. De fapt, la fel ca un parc tematic, arta devine un loc pentru a experimenta frica fără consecințe.

Bio Tudor Ciurescu
—

Tudor Ciurescu (n.1996, Craiova, România) este un artist vizual care locuiește în prezent în Lausanne, Elveția dupa ce a terminat studiile la Ecole Cantonale d’Art Lausanne.
Realizarea de imagini și obiecte se află în centrul practicii sale. Cu interes pentru diferite narațiuni precum istoria artei, economia sau sociologia digitală, rezultatul sunt reprezentări ale explorării prin diferite colțuri ale lumii digitale.
Subiectul principal al lucrărilor este o reprezentare indirectă, dar precisă, a generației contemporane și digitale. ludicul imaginilor sale atent alese, transmise prin intermediul mai multor medii, se adaugă la noul limbaj pe care tinerii l-au creat prin intermediul tendințelor, al mărcilor și al materiei vizuale din lumea cibernetică.
A participat la expoziții de grup la Muzeul de Artă Recentă București, Muzeul de Artă Contemporană București, Musee d’Art Romain Lausanne și în diferite galerii din Lausanne, București, Amsterdam sau Basel.
Pe lângă practica sa artistică, în 2016 a co-fondat studioul de creație Moxa20, în 2019 galeria de artă Goodbuy, ambele în București, România și în 2018 colectivul Millennial Migrants.