Pas: unitate de măsură pentru deplasare, pentru distanță, pentru îndrăzneală, pentru retragere, pentru renunțare – o propoziție care devine punctul de plecare al proiectului curatorial ce unește demersurile artistice ale Anca Coller și Daniel Stancu. Pornind de la această metaforă a „pașilor” – fie ei concreți sau simbolici – expoziția propune o reflecție asupra mișcării și nemișcării ca forme de explorare, atât în spațiul exterior, cât și în cel interior al conștiinței artistice.
În practica sa, Anca Coller (n. 1976) este recunoscută ca artist vizual cu specializări în pictură, fotografie și instalație, având o carieră academică și profesională consolidată, inclusiv prin rolul său de lector universitar la Universitatea Națională de Arte București și prin multiple expoziții personale și de grup în România și în străinătate. Coller este la fel de interesată de obiect și memorie ca de transfomările perceptive ale materiei – preocupări care se intersectează cu noțiunile de risc, pierdere și reconstrucție. În urma unui eveniment traumatic – pierderea atelierului său într-un incendiu – artista a transformat distrugerea în resursă creatoare, dezvoltând proiectul „Cenușa memorie” ca un act de reconversie și renaștere artistică, explorând tema fragilității și a tranziției prin intermediul unui performance și al rearanjării obiectelor ca martori ai unei treceri inevitabile. Acest mod de a „face un pas” prin catastrofă, de a integra transformarea și de a negocia trecutul cu prezentul, pune în discuție dimensiunea interioară a deplasării – de la autoprotecție la expunere, de la pierdere la eliberare – și configurează un teren conceptual pentru discuția curatorială despre îndrăzneală și retragere.
În paralel, demersul lui Daniel Stancu adoptă o abordare ce pendulează între limbajul pictural, grafica experimentală și intervențiile obiectuale, încercând să cuprindă – în forme, figuri și „pași” – o relație sensibilă cu lumea naturală și culturală. Prezentările sale includ lucrări titrate sugestiv – precum „Fântâna” sau „Cetatea copiilor” – care indică o explorare tactilă, multisenzorială a suprapunerii dintre senzație și formă, dintre privire și fizicitate. Stancu nu se situează strict într-una dintre categoriile estetice dominante, ci își revendică poziția la intersecția dintre pictură, obiect și performativitate, construind o sapiență poetică a „pașilor” ca trepte spre înțelegerea lumii. Această pluralitate a tehnicilor și a semnificațiilor poate fi citită ca un itinerar conceptual în care mișcarea – fie ea literală, fie metaforică – devine o metodă de a reconcilia experiența tangibilă cu cea imaginală.
În contextul proiectului PAS, dialogul dintre cele două practicii artistice se cristalizează în jurul noțiunilor de deplasare și stagnare, de curaj și renunțare – termeni care nu sunt antitetici, ci complementari în configurarea unei hărți a experienței estetice. Spațiul expozițional devine astfel un teren de întâlnire între pașii fizici și pașii interiori: între gestul de a face artă și reflexul de a contempla propria prezență în lume. În acest sens, întrebarea „Zici pas sau faci un pas?” nu este doar un clişeu retoric, ci un mod de a insista asupra condiției artistice contemporane – în care fiecare „pas” conține posibilitatea unei revendicări a propriei libertăți creative, dar și a unei retrageri necesare pentru recalibrarea vizuală și conceptuală a demersului artistic.

Curator: Radu Cool Cat