„R: Eminescu. Poetul rațional este prima analiză vizuală amplă și sistematică, cronologică și tipologică, întreprinsă asupra corpusului enorm de reprezentări artistice ale figurii poetului nostru național Mihai Eminescu, precum și asupra numeroaselor ilustrări, în diverse tehnici și materiale, ale temelor desprinse din creațiile sale. 

Reprezentările artistice ale figurii poetului, dar și traducerea vizuală a temelor extrase din poeziile și din proza sa au cunoscut o răspândire tot mai amplă încă de la finele secolului al XIX-lea. Ele au conturat rapid un canon vizual care continuă să exercite o mare atracție în artă, în cultură, în societate, dar mai ales în mintea și în sufletul românilor. Canonul reprezentărilor eminesciene a generat un univers de referință al imaginarului cultural colectiv: logocentric, erudit și etern romantic. 

Forța gravitațională exercitată de astrul Eminescu arată că românul s-a născut poet, chiar dacă s-a afirmat universal ca artist prin Constantin Brâncuși, poetul și sculptorul având în comun exigența creativă dusă la maximum: Eminescu și-a șlefuit mereu poeziile, așa cum Brâncuși și-a șlefuit necontenit sculpturile. Alături de creștinism și de simbolurile sale, fiecare român păstrează o reprezentare a Eminescianei, a figurii poetului și a personajelor sale. 

Nu doar educația națională, manualele și profesorii sunt responsabili pentru forța de iradiere a imaginii poetului și a imaginarului eminescian. Nenumărați creatori au găsit mereu în Eminescu și în opera sa o resursă figurativă, de formule, de simboluri și de narațiuni care le-a alimentat propria expresie. Faptul că mitul eminescian, ca temă artistică, nu a generat o capodoperă majoră, ci mai degrabă o multitudine de încercări repetate, înscrise pe direcții fixe, arată că acesta este mai puternic decât întruchipările sale și mai fertil pentru generațiile viitoare. 

Cu mijloace diverse și cu scopuri uneori opuse, regimurile politice succesive – fie ele democratice sau totalitare – au cultivat și exploatat mitul eminescian în conștiința colectivă și în spațiul vizual public. Imaginea poetului și reprezentarea operei sale au devenit instanțe modelatoare ale idealurilor colective: de la idealul de frumusețe fizică, morală și spirituală până la idealul de creativitate literară, de reflecție filozofică și de cercetare științifică, de emoționalitate și de erotism, dar și de combativitate jurnalistică, de patriotism și chiar de naționalism. 

Eminescu a ajuns, astfel, simbolul celor mai profunde și mai complexe aspirații ale românității – de la „Eminescu, omul deplin al culturii românești” (Constantin Noica) la „Eminescu să ne judece” (Grigore Vieru), mitul eminescian se dovedește cea mai pregnantă formă istorică de raționalizare a imaginarului colectiv național. Fie că pornește din admirație, denaturare sau explorare critică, perenitatea subiectului eminescian arată că există chiar în marele poet ceva anume care contribuie în mod eficace și autonom la proliferarea Eminescianei vizuale, indiferent de propagandă, de educație și de manipulări politice.”

Erwin Kessler