TOP

Expozițiile Kimaera de la Muzeul de artă Arad

„În contextul programului Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023, Muzeul de Artă și Palatul Cultural din Arad au găzduit începând din 22 august 2022 expozițiile
Meet Kimaera # 0” și „AFFECTIVE SPACE. HYBRID ORGANS. Kimaera # 1 curatoriate de Călin Man și Raluca Oancea. Nucleului greu kinema ikon, format din reVoltaire, Bogdanator, gH, Alex Halka i se alătură astfel cuplul de artiste de renume internațional Mihaela Kavdanska și Dilmana Yordanova, cunoscuta artistă timișoreană Liliana Mercioiu Popa, actori activi ai scenei bucureștene ca Marian Codrea, Ioana Marșic, Andrei Mateescu, Gabriela Mateescu, Marina Oprea dar și o serie de studenți și proaspăt absolvenți ai Universității de Arte din București și ai masteratului CINETIC: Dan Chiș, Georgiana Cojocaru, Dragoș Dogioiu, Alexandra Drăgulinescu, Ema Motea, Selina Yilmaz.

Inițiativa ce propune reașezarea orașelor Arad și Timișoara în centrul vieții culturale românești aparține asociațiilor kinema ikon și Doar Mâine care împreună cu parteneri locali (Biblioteca din Arad, Indecis și Minitremu din Timișoara), naționali (Cinetic, UNATC, București) și internaționali ca Time’s Up sau Ars Electronica vor derula în 2022 și 2023 un proiect care combină evenimentele expoziționale multimediale cu lansarea forumului de dezbaterii și ateliere POST-EDUCAȚIA prin care educația artistică va fi analizată critic, deconstruită, recreată și reexperimentată pentru lumii viitoare posibile. Printre activitățile cheie ale lunii august amintim tabăra de creație digitală cu elevi ai Colegiului de Arte „Sabin Drăgoi” Arad coordonați de Nita Mocanu, studenți și absolvenți UNARTE București coordonați de lectorii universitari Raluca Oancea și Raluca Paraschiv, al cărei rezultat va fi integrat în proiectul colaborativ Kimaera.

Seria de evenimente expoziționale Kimaera își propune să construiască un organism electronic, o meta-instalație interactivă cu autori multipli care va conecta digital o serie de module, combinând noile și vechile media, interpretarea fenomenologică a lumii interconectate cu noua filosofie Internet of Things (IoT). Meta-instalația va parcurge faze succesive, acumulând până în 2023 noi lucrări, noi organe, noi lucruri-agenți.

 După cum declară curatorul Raluca Oancea: “ Ne aflăm într-un timp al hibridizărilor infinite, al ciclurilor și al narativelor labirintice, al colecționării compulsive generatoare de junk și dezordine dar și producătoare de arhive artistice sau cabinete de curiozități (Wunderkammer). Reconsiderarea postumanistă a non-umanului ne învață să privim cu atenție în jur, către insecte, microorganisme și circuite electronice de la care putem prelua noi metode de comunicare și colaborare, noi moduri de a fi: împreună, în relație.

Reașezarea individului față de natură și tehnologie provoacă o serie de reverii mașinice sau biomorfice ce antrenează neașteptate mutații ale umanului: deveniri-animal însoțite de deveniri-mașină. Se performează dansuri simbiotice la nivelul biților și al circuitelor. Se deschid spații afective de imersiune în cosmosul animal sau vegetal ce încurajează hibridizări diverse cu tentă ludică, erotică sau chiar morbidă.  Animalul rațional devine animal digital, kimaeră compusă din afecte, hrănită de imaginație.

Memoria se arhivează și digitizează, trecutul se insinuează în prezent antrenând construcția de colaje spațio-temporale, amestecul de voci și identități într-un creuzet unic, într-o (non)memorie a tuturor, a nimănui. Amintirile se întrepătrund, se extind, camera de bloc se descompune într-o rețea de obiecte cotidiene, se suprapune peste cimitirul din satul bunicilor într-un hypernarativ tranzitoriu, într-un peisaj VR fără orizont și fără sfârșit. Imaginarul copilăriei, compus pentru generația Z din cadre de film și desene animate, este rescris de roboți AI și astfel recolorat în magenta și cyan.

Corpul renunță bucuros la integritatea sa acceptând fragmentări, rearanjări, augmentări ce inițiază noi funcții, noi posibilități de conectare și afectare. Țesuturile moi se desprind de exterioarele dure. Inima, stomacul, uterul pot fi distribuie astfel fiecare în rol de super-star, animând propriul spectacol. Fără ezitări acest corp reconstruit își modifică și raportarea la spațiu, trece prin pereți, se virtualizează pentru a putea călători la distanță, pentru a atinge alte e-corpuri, devine peisaj ce poate fi contemplat, traseu ce poate fi străbătut sau proiecție video în epură. Spațiul se transformă la rândul său preluând atributele corpului: gesturi, motilități, mirosuri.  Nemăsurabil în metri ci mai curând în afecte, culori și atmosferă se redefinește ca spațiu viu, spațiu oarecare (Deleuze) al fragmentării și al reasamblării. SURSA: Muzeul de artă Arad

 

Post a Comment